Mircea Radu IACOBAN

Scriam, în 2007, despre cercetătorii de la NASA (Research Center California) care au izbutit să creeze un dispozitiv cu ajutorul căruia pot fi citite cuvintele nerostite (propozițiile născute în creier, transmise mușchilor laringieni, dar încă neformulate prin vibrațiile corzilor vocale). Va fi astfel accesibil domeniul cât se poate de gingaș și de privat al „gândurilor pentru sine”! Inconștiență! Arma atomică devine biată bombiță, prin comparație cu efectele îngrozitoare ce le-ar putea produce cumplita desecretizare a tot ceea ce avem mai scump și sfânt: gândurile. S-ar ataca grav întreaga organizare socială, s-ar dinamita relațiile interumane, democrația s-ar face fum și locul cataclismelor atomice l-ar lua războiul fiecăruia cu fiecare. Vă închipuiți ce-ar însemna, până la urmă, denudarea totală a gândurilor? În „Vicarul din Wakefield”, Goldsmith rotunjește o replică amară: „Orice om are mii de gânduri rele, care răsar fără ca el să aibă puterea de a le înăbuși.” Închipuiți-vă c-ar deveni instantaneu publice – chiar și în cele mai nevinovate împrejurări. De pildă, venirea, dimineața, la slujbă. Portarul te va saluta respectuos cu „bună dimineața, domnule director!”, iar tu vei auzi în cască gândul lui cel adevărat: „Duhnești de la o poștă, iar ai băut toată noaptea, porcule! Tu, care mărești leafa numai la gagici”! Tot o dimineață bună îți va ura, cu zâmbet dulce și supus, secretara. În gândul ei: „Iar se holbează la picioarele mele! Mâine vin cu pantaloni, altfel mă cheamă la ore suplimentare!” Adjunctul îți va ura „o zi bună!”, cugetând, de fapt, cam așa: „Când mama dracului are de gând ăsta să iasă la pensie?” „Să trăiți, domnule Președinte!” (de fapt: „mâncate-ar ciorile!”) Vine cafeaua: „serviți cu plăcere!” De fapt: „Stați-ar în gât!” Sună soția: „dragule, te pup, să știi că diseară întârzii, mă duc cu Mița la o prezentare de modă.” Comparând și analizând pe computer inflexiunile vocii, aparatul descoperă mintenaș gândul latent nerostit: „Mă-ntreb când o să se prindă nătăflețul ăsta că nu mă duc la-ntâlnire cu Mița, ci cu Mișu?” Nătăflețul va răspunde: „da, dragă, te pup, e-n ordine, și eu am de lucru la birou diseară.” Adicătelea: „Du-te la tăntălăul de Mișu, că el mă ține-n funcție... ia s-o caut eu pe Fifi...” Ce-ar mai rămâne dintr-o romantică întâlnire a amorezilor care oftează la fiecare cinci secunde „te iubesc”, cu gândul țeapăn îndreptat către chestiuni mult mai lumești (el) și deloc suave în creierașul ei („oare-l păcălesc pe ăsta”)? Întreg eșafodajul relațional din familie și societate se duce de râpă în clipa apariției aparatului minune, fiindcă, vorba lui Cicero, „Totdeauna omul gândește altfel despre sine și altfel despre altul.”

Ce se va întâmpla, însă, în politică? Iminentă prăbușire generală, începând cu relația politician-alegător și terminând cu lacrimile de crocodil vărsate generos în fața camerelor de luat vederi. „Țărișoara mea!!” exclama cândva Cațavencu, „Integrarea!!” țipă liderul de partid, „Interesele României!!” clamează ministrul – spre a se vădi că tustrei s-au gândit mai întâi la teșchereaua proprie! Cum ar arăta un vot în Parlament când s-ar citi clar gândul NU însoțind bila DA (sau invers)? Talk-show-urile ar căpăta funcție sinucigașă, fiindcă sub aparența de „tot ce e-n gușă, e-n căpușă”, fiecare moderator are, bine temperat, of-ul rezidual, iar invitații... ce să mai vorbim! Mai ales că tehnicienii NASA (n-or fi având altceva de făcut?) promit și o sculă ce va stabili în procente gradul de sinceritate al unei propoziții deja emise. Jale pentru politicieni!

Revenind la 2007: au trecut 13 ani și nici o vorbuliță despre dispozitivul-minune promis atunci de NASA. Ceea ce poate însemna ori că proiectul a eșuat, ori că, dimpotrivă, s-au înregistrat progresele care să-i îndreptățească includerea printre cele mai primejdioase arme secrete. Și-atunci, amin informații! Oare nu s-ar impune cu grăbire un tratat de neproliferare a mașinii de citit gândurile? Nici terorismul generalizat, nici bombele Iranului și sfidările Coreii de Nord, nici încălzirea globală, nici chiar eternizarea pandemiei Covid 19 n-ar primejdui într-atât omenirea precum această cinică și oribilă invenție. Oameni, vegheați!