Mircea Radu IACOBAN

În toate cele trei clasamente postate pe internet de Hot News, orașul Suceava deține locul I – fie că-i vorba despre „situația financiară a gospodăriei Dvs.”, de „cât de mulțumiți sunteți de viața pe care o duceți?”, ori de „indexul bunăstării financiare și sociale”. Probabil că cercetarea a fost întreprinsă ante-Covid, altfel nu văd cum sucevenii n-ar fi fost afectați de situația în care au fost aduși la începutul primăverii, când orașul aproape că a fost decretat polul românesc al pandemiei și numai loc pentru „stare sufletească intensă, pozitivă și deplină” nu era atunci! De altfel, nici nu sunt precizate cum se cuvine datele și procedura investigației; din câte înțeleg, la bază s-au aflat informații furnizate de Banca Mondială. Nu ni se spune care au fost criteriile stabilirii celor 41 de orașe cercetate, nici dacă (și cum) s-a procedat la intervievări, nici căror categorii de locuitori ai urbei li s-au adresat întrebări ș.a.m.d. A trage concluzii privind fericirea cetățeanului, stare volatilă, profund subiectivă și greu comensurabilă, prin analizarea unor cifre, indiferent de unde provin și ce relevanță altfel ar avea, nu-mi pare o tentativă sortită succesului. Și o pasageră durere de măsea, și o știre neplăcută din gazeta de dimineață, și o vagă inamiciție cu Primăria pot afecta momentul răspunsului privind starea de fericire a cetățeanului! Și, la urma urmei, nici fericirea nu-i unanim definită, cu atât mai puțin egal percepută – Ileana Vulpescu spunea chiar că „fericirea este doar un cuvânt de dicționar” și-atât. Ar fi, probabil, și motivul pentru care autorii sondajului nu utilizează răspicat termenul ca atare decât în textele intermediare, titulatura tabelelor statistice în cauză apelând la mai reținutul și puțin pretențiosul „mulțumire”. Care, tot pe-acolo-i! N-or fi aducând banii fericirea, dar, ce să-i faci, determină „situația financiară a gospodăriei” – de nu-i ai, întâlnirea cu fericirea… se cam amână. Chemate să alcătuiască „indexul bunăstării financiare și sociale”, adică ordinea mulțumirii generale în urbea românească, cifrele așază tot Suceava pe primul loc (3,37), urmată de Slatina (3,19), Sinaia (3,13), Iași (3,1), Oradea (3,6). Printre orașele mai amărâte: Vatra Dornei (?), Constanța (?), Piatra Neamț (?), Timișoara (?), Brașov (?)… Nu prea văd de ce aș avea îndoieli privind legitimitatea postărilor pe locurile fruntașe; în gena Sucevei, oraș de buni și serioși gospodari, încă se păstrează, cât s-o mai păstra, respectul față de muncă, punctualitate și cuvântul dat, iar suceveanul are și privilegiul să viețuiască în „dulcea grădină” a Bucovinei. Nici prezența pe locul II a municipiului Slatina, unde procentajul mulțumirii trece de 40%, n-ar trebui să uimească: în orășelul oltean, peste 2500 de locuitori lucrează la Alro, Pirelli are aici una dintre cele mai moderne fabrici de anvelope din lume și construiește o a doua, alte firme produc cabluri electrice, piese turnate, țevi trase, cord pentru anvelope. Sunt locuri de muncă ce pretind calificare, lefuri onorabile, bune perspective. Te-ntrebi însă de unde șiroiește atâta fericire la Isaccea (31%), unde șomajul e-n floare, și Fabrica de țigarete și Filatura desființându-se după 1989, la Ștefănești-Botoșani (39%), unde șuieră vântul pe ulițele așa-zisului oraș fără a întâlni mai nimic în cale, sau la Sulina (33%) unde relevant a mai rămas Cimitirul maritim în care odihnesc înalți funcționari din fosta Comisie Europeană a Dunării, reprezentând 21 de naționalități și câteva culte. Dar ieșenii (31%) să fie aproape două ori mai fericiți decât clujenii (17%), care tocmai se pregătesc să pună piciorul pe scara metroului (s-o văd și p-asta!)? Cu moralul la pământ se arată a fi Eforie (2%), Moreni (5%), Carei (6%), dar (oare văd bine?) și Timișoara (15%) ori Craiova (19%)! Chiar n-aș crede! Cum nu poate fi deslușit criteriul după care au fost selectate orașele, tabloul real rămâne știrb și neconcludent: de s-ar fi aflat pe listă localități gen Anina, Ostra, Bălan, Siret, Cacica, Onești, ș.m.a., imaginea graficelor aluneca primejdios într-o rână! În bună măsură, astfel de clasamente ce vor să stabilească gradul de fericire în funcție de n indicatori cifrici rămân îndoielnice. Dacă te iei după studiile de gen europene, cea mai fericită nație de pe continent sunt olandezii. Adică… tocmai cei care înregistrează cel mai mare procentaj de sinucideri!! Se pare că ar merita alcătuit și un astfel de clasament invers, fiindcă, de fapt (după cum sugera Romulus Dianu) „suma totală a nenorocirilor care încă nu ni s-au întâmplat se numește fericire.” Așa să fie oare?