Scriam zilele trecute despre recentele aberații americane în materie de creație artistică, mai ales în domeniul cinematografiei (dar nu numai) unde se reînvie „îndrumarea” scenaristului, dimpreună cu porționarea și jugularea dreptului elementar la libertate deplină și necondiționată. Dacă filmul american vrea să fie competitiv, este musai să respecte canoane cântărite farmaceutic și stabilite în conformitate cu rigori de-a dreptul ridicole – altfel, adio nominalizare la Oscar, de premii nici nu mai poate fi vorba. N-ai 30% personaje de culoare, filmul este neselecționabil! Am trecut și noi, cândva, prin așa ceva, iar „Vocea Americii” nu ostenea să vestejească obligarea artistului român la supunere tematică necondiționată și personaje „pozitive” de prim-plan. Încă din zorii ,,îndrumării de partid’’, presa, literatura, cinematografia erau somate să ,,oglindească doar realizărili’’. Desigur, alt gen de condiționări, dar, în esență, același lucru: arta trebuie supravegheată, și ceea ce-i permis detașat sever de nepermis. La ce bun reale și dramatice probleme de viață, puse cu încrâncenare responsabilă în pagina tipărită, câtă vreme în mirificul spaţiu mioritic mai cântă mierla, soarele străluce 25 de ore din 24, şi porțiile pe cartelă sunt deplin îndestulătoare? Conflictul trebuie să se situeze doar între bine și mai bine, partea goală a paharului rămânând s-o speculeze inamicii. Sigur că-i vorba despre o trăsnaie și o idioțenie ideologică pe care americanii, deocamdată, o iau în serios. Dar nu-i o noutate. Dacă USA este țara tuturor posibilităților, de ce n-ar fi și aceea a tuturor enormităților? Iată exemple: după cum relatează presa, în USA s-a instituit, începând din 2005, „Premiul Liebeck”, menit să încununeze cele mai moţate trăsnăi ale justiţiei americane. Stella Liebeck, în vârstă de 81 de ani, a acţionat în justiţie firma McDonalds pentru că, la un fast-food, şi-a vărsat în poală ceaşca de cafea. A obţinut, prin hotărâre judecătorească, despăgubiri de 2,9 milioane dolari!! Drept pentru care numele fericitei des-dăunate îl poartă acum premiul ce ilustrează şi primejdia fetişizării independenţei actului judecătoresc şi a modului de a gândi al unei naţiuni încă adeptă a procesului-show şi a verdictului insolit. În clasamentul recent al Premiului Liebeck, trei persoane ocupă locul 5. Dna Kathleen Robertson, din Austin, Texas, a obţinut în justiție o despăgubire de 780.000 dolari fiindcă şi-a fracturat glezna într-un magazin de mobilă, împiedecându-se de un băieţel ce alerga pe acolo. Curtea a apreciat că magazinul n-a luat toate măsurile pentru protecţia cumpărătorului în incintă și n-a considerat relevant faptul că puştiul năbădăios de care s-a împiedicat Kathleen era chiar... odrasla accidentatei! Tot pe locul 5 este plasat şi Carl Truman, de 19 ani, care se afla sub o maşină, încercând să-i fure roţile. Proprietarul nu l-a văzut şi a demarat, ologindu-l. Hoţul a primit 74.000 $ cu titlul de cheltuieli pentru îngrijiri medicale, fiindcă şoferul nu s-a asigurat la plecare. Terrence Dickson, din Bristol, s-a ales cu 500.000 dolari pentru stresul ce i l-au cauzat proprietarii unei vile. Ştiindu-i plecaţi în concediu, Dickson a întredeschis o uşă şi a intrat în garaj, de unde n-a mai putut ieşi cu bunurile şparlite, uşa metalică blocându-se definitiv. Proprietarii s-au întors după 8 zile, vreme în care hoţul a fost nevoit să se hrănească doar cu mâncare pentru câini. Inuman! – a considerat Tribunalul, despăgubindu-l. Locul 4 este deţinut de Jerry Williams, din Little Rock (Arkansas), pe care l-a muşcat de fund câinele vecinului. Patrupedul era legat, Jerry, venit la furat, sărise gardul şi, pentru anihilarea câinelui, l-a rănit cu alice trase dintr-un pistol. Toate ca toate, dar, câtă vreme a fost muşcat, a primit despăgubirile cuvenite: 14.500 dolari! Domnişoara Amber Carson, din Lancaster (locul 4) şi-a avariat posteriorul alunecând pe-o baltă de sifon dintr-un restaurant. A obţinut 113.500 dolari. De menţionat că balta cu pricina fusese chiar opera dumneaei, care aruncase un pahar cu sifon în capul prietenului! Juna Kara Walton, din Claymont, a încercat să intre fără bilet într-un club de noapte, forţând geamul de la toaletă. Căzând, şi-a spart doi dinţi. A acţionat clubul în judecată şi a obţinut 12.000 despăgubiri, plus returnarea cheltuielilor stomatologice. În fine, locul 1 (cu coroniţă): Mary Grazinski, din Oklahoma City. Şi-a cumpărat o rulotă modernă, autotractată. Cum cafeaua de pe aragaz dădea în foc, Mary şi-a fixat viteza pe comandă automată şi s-a deplasat către chicinetă. Evident, rulota a ieşit de pe autostradă şi s-a boţit în şanţ. Compania producătoare a fost dată în judecată pentru că n-a specificat, în manualul de utilizare, că şoferul nu se cuvine să părăsească volanul când se află în trafic. Mary a fost despăgubită cu 1.750.000 dolari, plus o rulotă nouă, iar manualul de utilizare a fost modificat... Chiar să vezi și să nu crezi! Din cele înşirate mai sus se vede clar că marele licurici mai are şi sclipiri de trăsneală curată. Iubim și respectăm America, dar...