Mircea Radu IACOBAN

Oriunde licărește o oază de cultură se cuvine căutat cel ce o însuflețește. Sloganul modestiei, adică „nu-i meritul meu, ci al echipei”, funcționează autorizat pretutindeni, de la fotbal pân-la Guvern, dar, cum bine se știe, conform zicerii „omul sfințește locul”, vei afla totdeauna un „cineva” care inițiază, susține, organizează – într-un cuvânt, dă viață unor obiective și evenimente menite să aducă în prim-planul interesului general o urbe, un sat, o zonă altădată considerate nu numaidecât prielnice rodirii faptului de cultură. Bucovina s-a bucurat și se bucură de personalități fericit menite să descopere, să pună în valoare și să nutrească în devenirea lor astfel de virtualități latente – de la simpli țărani la ditamai intelectuali cu patalamale și doctorate. Dintre sucevenii pe care i-am cunoscut și-i cunosc îmi amintesc cu emoție și bucurie de moș Toader Hrib, ctitorul Muzeului și autorul formidabilei „Cronici de la Arbore” – cu egală tristețe constatând că l-a înghițit uitarea. Muzeul sătesc, unicat în felul său, l-au risipit și desființat moștenitorii („Muzeu? Nu dă lapte, nu face pere!”), și, practic, n-au mai rămas din truda luminatului țăran arborean decât cele două ediții ale „Cronicii”, și ele uitate în raftul bibliotecii. Mihaela Grădinariu, profesoara cu doctorat universitar de la școala din comuna Râșca (și-a aniversat de curând o frumoasă vârstă rotundă – cuvenitele felicitări!) a izbutit să dea viață unui cor bărbătesc alcătuit doar din consăteni și ajuns să fie invitat de Casa Regală, să dea emoționante concerte nu numai în țară, ci și în Elveția, Republica Moldova, Ungaria, Polonia. (Și mai impresionantă este cariera într-ale poeziei a Mihaelei, ori cea din postata criticii literare, unde, de acolo, dintr-un depărtat sat bucovinean, împarte prin sumedenie de publicații verdicte literare exacte, competente și respectate.)

Fostul meu coleg de la Liceul „Ștefan cel Mare” (dat afară din școală înaintea examenului final – era fiu de chiaburi!) Ion Orșivschi a înființat originalul „Muzeu al oului” de la Vama, ajuns, prin strădania fiicei Letiția, să fie inclus (2014) în topul celor „Zece frumuseți rurale ale României”.

Cred că merită deplin să-l așezăm printre „oamenii ce sfințesc locul” și pe Mihai Mardare, actualul director al Centrului Cultural din Gura Humorului.  Foarte lungă lista inițiativelor acestui adevărat ferment cultural! Lungă și... veche, fie că-i vorba despre evenimente din perimetrul plasticii, muzicii, etnografiei, literaturii, filmului ș.a.m.d.; Mardare a adus la Gura Humorului, la vernisaje, colocvii, spectacole, concursuri, proiecții cinematografice, personalități care, probabil, n-ar fi călcat niciodată prin orașul de lângă apa Moldovei. S-ar putea spune că, susținut de organele locale și județene, Festivalul a conectat mai ferm orașul la pulsul cultural național nu prin fulgurante evenimente care azi se nasc și mâine mor, ci printr-o construcție tenace „de lung parcurs”. (Tema unui singur concurs de caricatură, pare-mi-se de prin 2013, n-are cum supraviețui în pandemie: se intitula... „Jos masca!”). Și iată că acum orașul se pregătește pentru ediția aniversară, a 40-a, a Festivalului Internațional de film, Diaporamă și fotografie «Toamna la Voroneț»” A luat ființă în 1981 și de atunci, fără vreo întrerupere, s-a desfășurat an de an, devenind unul dintre cele mai longevive festivaluri de gen. Cum se precizează în proiect, „în cadrul Festivalului, în afara competiției oficiale, sunt organizate și alte evenimente conexe, precum proiecții în avanpremieră a unor filme artistice de lung metraj, portrete ale unor cunoscuți cineaști români, prezentarea unor filme din patrimoniul național, portrete ale unor cunoscuți cineaști români, workshop-uri, expoziții de artă fotografică, proiecții de diaporamă, lansări de carte, conferințe, concerte etc.” Și toate astea într-un oraș în care după 1989, vreme de 20 de ani n-a funcționat niciun cinematograf! Este foarte lungă lista completă a participanților, n-am spațiu să înșir aici toate marile personalități (regizori, actori, scenariști, critici de film, scriitori etc.) aduși de Mardare la Gura Humorului, numai nume rezonante! Ediția aniversară (15 octombrie - 11 noiembrie) este la fel de bogat ornată cu nume mari și presărată cu variate evenimente din și dinafara cinematografiei propriu-zise. Nu știu cât va îngădui mama natură proiecțiile și celelalte evenimente în aer liber, da-s sigur că, în pofida pandemiei, se vor afla soluții pentru ca noua „Toamnă la Voroneț” să fie și mai bogată în recoltă culturală!