Mircea Radu IACOBAN

Am strania senzație că, pe zice ce trece, America se tâmpește! O fi o afirmație nepoliticoasă, jignitoare, la adresa „marelui Licurici”, da-i cel mult îngăduitoare, câtă vreme în tensionata febră rasială contestatară uzul rațiunii (acum, pare-se și obstruat de mască!), a trecut definitiv pe „sleep” și sforăie în păpușoi. Cine și-ar fi putut închipui că, vreodată, aberațiile hitleriste vor fi repuse pe tapet, impunând artei standarde rasiale tocmai în țara ce se pretinde zenitul democrației? Incredibil, regretabil, incalificabil! Până acum, ce așteptam de la pelicula distinsă cu râvnitul Premiu Oscar pentru cel mai bun film? Cerințele elementare: să emoționeze, să aibă valoarea artistică justificantă, să opereze în compartimente ale cunoașterii umane mai puțin cercetate, să reveleze merituoase creații regizorale, actoricești, scenografice, tehnice ș.a.m.d. Și, de s-ar putea, să poarte niscaiva sugestii contestatare de orice nuanță. De acum încolo, nici vorbă să fie destul. Începând cu viitoarea ediție a Galei Oscar, filmul american ce va lua marele premiu va trebui să îndeplinească măcar două dintre cele patru condiții obligatorii impuse de AMPAS (Academia de film americană, „Instituția de recunoaștere a onorurilor și meritelor”, fondată în 1927). Reglementările care privesc eligibilitatea au fost nășite de DeVon Franklin (remarcabil cineast și foarte activ pastor adventist de ziua a șaptea) și Jim Gianopoulos, om de afaceri greco-american, președinte la „Paramount” – evident, cu contribuția sindicatelor și la presiunile Antifa. S-a considerat că, absolut regretabil, multe dintre peliculele nominalizate recent la „Oscar” încalcă flagrant standardele de diversitate adoptate de British Film Institute. De pildă, în filmul de război „1917”, care propune scene de „heroism in war”, distribuțiile sunt alcătuite din prea mulți bărbați albi caucazieni, în vreme ce, invers, „The Irishman” aduce pe ecran prea mulți gangsteri negri. De neacceptat! Pe undeva, ca-n fotbal: barem un jucător sub 22 de ani! Musai să presari un afro-american printre eroii din tranșee, ori un alb în scenele jefuirii băncii cutare! Citez: „Cel puțin unul dintre actorii principali sau dintre actorii secundari sau dintre actorii secundari importanți trebuie să provină dintr-un grup etnic sau rasial slab reprezentat; cel puțin 30% din totalul actorilor secundari și cu roluri minore trebuie să provină din grupuri slab reprezentate; sau intriga principală, tema sau narațiunea să fie centrată pe un grup slab reprezentat.” Adio libertate de creație a scenaristului! Va trebui să socotească atent procentajele și musai să peticească intriga cu apariții ne-necesare, dar... utile. De-ar fi să candideze acum vreunul din filmele scrise de mine, dacă nu chiar la Oscar, barem la Premiile BAFTA, n-aș avea dram de succes. Am un evreu în „Un bulgăre de humă”, jucat de Marcel Iureș (doar 3,5% din minutele proiecției) și un țigan în „Totul pentru fotbal” (Jean Constantin, cu 11,1%), oricum, procentaje neîndestulătoare. Mai departe, total inacceptabil: în „Am o idee” nu-s decât „caucazieni”, ca și în „Escapada” de altfel. M-ar ajuta cumva acuzația de homosexualism în relația Eminescu-Creangă, cică demonstrată în „Un bulgăre de humă” (afirmația circulă pe internet), adică prezența unor eroi din comunitatea LGBTQ+, numai că și publicul, și critica refuză s-o accepte. Iată culmea cenzurii și „îndrumării”: teme impuse ca bonificații („narațiunea să fie centrată pe un grup slab reprezentat”) și distribuții alcătuite nu în funcție de cerințele poveștii, ci de criterii rasiale! Nu-i destul: mai funcționează și criteriile stabilite de „Industry Acces and Oportunities”: puncte în plus „dacă studioul sau compania de producție oferă stagii de pregătire de training plătite (n.n.: în USA de practică) pentru membri ai unor grupuri slab reprezentate în diverse domenii.” Adicătelea, câștigam un punct-două de organizam un stagiu de pregătire pentru Jean Constantin, spre a-l învăța argoul de la Sintești! Ca o recomandare generală: „includerea persoanelor din grupuri slab reprezentate, precum femei, personaje de culoare, persoane din comunitatea LGBTQ+ și persoane cu handicap fizic sau cognitiv.” Și nu numai în distribuția creațiilor cinematografice: AMPAS a procedat aidoma și în restructurarea componenței staff-ului său, din 2016 și până acum străduindu-se să afle necesarele soluții de „plombare”. Oare apelând și la categoria celor cu „handicap cognitiv”? Toate cele de mai sus nu-s doar recomandări, ci criterii impuse cinematografiei americane. Din fericire, n-au cum funcționa și-n restul industriei cinematografice mondiale (doar să n-o să presărăm un film precum „Păcală” cu afro-americani și homosexuali), dar, cu siguranță, vor acționa atunci când juriul de la Oscar” va dezbate și decide ierarhii. La noi, tărășenia ar funcționa cam așa: să fie distribuiți actori din toate teatrele țării, inclusiv cele private, obligatoriu personaje de etnie maghiară și barem 2% țigani, cât mai mulți presărați în roluri „pozitive”. Și, evident, printre realizatori nici un membru PSD.

  America se află în plin proces de tâmpire! Iremediabil? Și nu Covid-ul e de vină!