Mircea Radu IACOBAN

Sâmbătă, 8 august, a fost Ziua internațională a pisicii. Ați știut? Mă tem că nu. Motanul nostru, Claxon, a primit un dejun special cu pește și i s-a permis să doarmă în cameră cu noi, altfel interzis – că-i vară și năpârlește. Cu ani în urmă, pisoiul de curând născut a fost azvârlit de cine știe ce suflet rău într-o curte vecină și, dintre buruieni, a „claxonat” disperat, fără întrerupere, o zi și o noapte, drept pentru care până la urmă am sărit gardul și l-am adus în casă. Nevastă-mea l-a hrănit câteva săptămâni cu biberonul și, azi, motanul este membru prețuit și răsfățat al familiei. Hălăduiește prin tot cartierul, se ascunde sub mașini spre a pândi vrăbii și se întoarce cu urâte pete de ulei pe spinare (avem un burete special cu care-i ștergem urmele isprăvilor de peste zi). Stăruie o mai veche dispută cu coțofenele, care nu-l iartă fiindcă a vrut să le înhațe un pui ajuns, după prima tentativă de zbor eșuată, în vârful teiului de la poartă. Îl țin minte și, de câte ori îl zăresc, se adună două-trei și-l atacă în zbor razant. Claxon se ascunde printre frunzele de viță de pe acoperișul garajului și continuă să pândească făr-de succes păsăretul până când foamea îl aduce în casă.

Somnul de după-amiază îi este presărat cu vise pisicești: tresare, geme, agită piciorușele, mișcă sacadat vârful cozii. Ce-o fi visând? Probabil episoade vânătorești, dacă nu cumva și aventuri cu seducătoarele pisicuțe din vecini. N-are de unde ști că-i castrat, probabil că visele i-au rămas intacte, precum ale omului la senectute...

De curând, vestitul miliardar Elon Musk, șeful Space X, a vizitat Egiptul și i-a scandalizat pe localnici declarând că, fără îndoială, piramidele, Sfinxul, templele au fost construite cu ajutorul extratereștrilor. Mărturisesc că, după ce am colindat prin străvechile situri egiptene și am intrat în marea piramidă de la Ghizeh, am rămas exact cu aceeași impresie, ca să nu-i spun chiar convingere. O fi naivă și prea de tot desprinsă din literatura SF, dar una-i să citești în cărți și să vezi clipuri pe net, alta să cobori în încăperile funerare din Valea Regilor și să te simți pur și simplu furnică printre coloanele templului de la Karnak ori și mai mărunt din perspectiva momentului funerar al faraonului-femeie Hatsepsuth!

Nu cumva și pisica se cuvine introdusă în acest bizar scenariu? Vechii egipteni o divinizau. Zeița familiei și a maternității, Bart, avea chip de pisică și era considerată soră a celei mai puternice zeități, Ra, personificarea soarelui. Exportul de pisici era interzis. Uciderea unei feline se pedepsea cu moartea. Proprietarul tuturor mâțelor, ființe divine, era numai și numai faraonul. La moartea pisicii se ținea doliu și, în semn de mare jale, întreaga familie își rădea sprâncenele. Felinele răposate erau mumificate împreună cu șoarecii ce urmau să le devină hrană pe lumea cealaltă; am văzut sute de astfel de mumii-păpușă la Muzeul de Egiptologie de la Cairo, iar la Beni, dintr-un singur mormânt comun au fost dezgropate peste 300.000 de pisici mumificate! Care să fi fost izvorul fascinației? Civilizația luminos și terifiant edificatoare egipteană a contrastat net cu sinistrul Ev Mediu, în care felinele erau demonizate (Papa Grigore IX le considera „creaturi diabolice”) și ucise în cadrul unor ceremonii macabre. Se vede că din totdeauna a intrigat profund ceva necunoscut și nepământean în făptura acestor patrupede misterioase, de s-a ajuns de la adorație zeiască la crâncenă persecuție! N-au contat numaidecât, cred, performanțele spectaculoase de ordin fizic (urechea lor percepe vibrații pe care omul le ignoră, văzul le este net superior nouă, mirosul de patru ori mai dezvoltat, se vindecă incomparabil mai repede decât orice alt patruped, au mai multe oase (244) decât cele ale corpului uman (206) ș.a.m.d.)

Hotărâtoare mai degrabă va fi fost conduita lor etern nesubordonată. Mark Twain observa că „Dintre toate creaturile lui Dumnezeu, există una care nu poate fi înrobită – pisica. Dacă s-ar putea izbuti o încrucișare între om și pisică, procesul ar îmbunătăți omul, dar ar deteriora pisica.” Nu ne-or fi înzestrat cu neamul pisicesc vizitatorii de pe alte planete? Este o întrebare ce poate fi pusă într-un moment festiv cum este acela al marcării Zilei internaționale a pisicii, dar care, desigur, nu-și poate afla acceptare printre orânduielile terestre ale zoologiei. O așez în pagină ca un omagiu meritat de făpturile aflate cu grație și folos în preajma noastră încă din jurul anului 2200 înainte de Hristos. Și, ca să nu uit: la 26 august va fi marcată Ziua internațională a câinelui. Din păcate, n-o pot sărbători „în familie”. După ce, de bătrânețe, și-a dat duhul cumplit de trist biata cățelușă Tanța, pur și simplu nu mai am curajul să-mi aduc alt prieten codat. Cușca e pustie. Mi-a rămas doar minunatul Claxon.