O altă mare eroare continuă să facă valuri: tratarea în cheie politică (vezi obsedatele declarații prezidențiale) a celor ce combat sau se îndoiesc de eficiența morbidă a Coronavirusului. Să nu uităm spusele lui Socrate: de fapt, „nu știm nimic”. Îndoiala face parte dintre calitățile umane; a crede că știi totul este o eroare totdeauna păguboasă și denotă suficiență. Omul este o ființă gânditoare care are dreptul, dacă nu și datoria ca, în fiece clipă, să se îndoiască și de el însuși, și de cele ce se petrec în jur: „dubit ergo cogito, cogito ergo sum”.
Îndoiala dogmatică eșuează în agnosticism, în vreme ce îndoiala lucidă a fost totdeauna creatoare. Cine se îndoiește de existența virusului nu poate fi decât un cretin, dar evoluțiile oscilante în evaluarea și, mai ales, tratarea pandemiei (inclusiv, dacă vreți, în plan filosofic) legitimează până la capăt îndoiala. N-o descoperi nicicum în intervențiile milităroase ale emulilor lui Arafat: asta și doar asta trebuia făcut, asta se cuvine să facem! „Omul este o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar o trestie gânditoare” (Pascal), fiind îndreptățit, în pofida oricărui „dixit!”, să se întrebe, să caute și alte răspunsuri posibile în oricare circumstanță s-ar afla.
A ignora datele ce nu-ți convin nu-i semn de inteligență. Apar în spațiul public luări de poziție ce îngrijorează: suntem sau nu suntem pe calea cea bună? Nu-s luate în considerare, nu primesc răspuns, deși provin de la personalități întrutotul avizate și demne de respect. Profesorul universitar ieșean Astărăstoaie sesizează: „Sars Covid 2 cauzează doar 0,6% din mortalitatea generală. Prin măsurile luate la noi acrescut frecvența tulburărilor psihice legate de izolarea socială, s-au agravat afecțiuni, care nu au beneficiat de asistența spitalicească (în timp ce paturile au stat goale), a crescut mult mortalitatea generală datorată altor afecțiuni, încă nu s-au evaluat consecințele șomajului (tehnic sau nu) și a recesiunii economice asupra bunăstării individului, impactul asupra calității învățământului” ș.a.m.d.
Cum au procedat alții, care-s rezultatele? În Europa s-au luat măsuri fie foarte laxe (Belarus, Cehia, Slovacia), fie foarte ferme (România, Slovenia). Rezultatele: România 40 de decese la milionul de locuitori, Slovenia, 45. Pe câtă vreme Belarus a înregistrat 10 decese, Cehia, 22, Slovacia, 4. Desigur, rezultatele se pot contabiliza și interpreta doar acum, dar este cazul să ne întrebăm dacă de la bun (adică rău) început am adoptat conduita cea mai înțeleaptă. Tot statisticile arată că, în România (și nu numai la noi) procentajul de cazuri cu adevărat serioase n-a trecut de 2%. Tot profesorul ieșean: „Pentru 2% cazuri serioase sau critice s-a declanșat o panică globalizată și o psihoză colectivă? Pentru 2% cazuri serioase sau critice se impune izolarea socială? Pentru 2% cazuri serioase sau critice s-au limitat drepturile civile? Pentru 2% cazuri serioase sau critice se amendează fără discernământ și se fac dosare penale? Răspunsul este: Da. Pentru că așa au recomandat și impus <experții> (oficiali) în sănătate publică, în situații de urgență sau politicieni diletanți (în domeniu). Mai mult, ei recomandă prelungirea acestor măsuri (unele absurde și fără un fundament științific) pe toată perioada existenței virusului în natură. Adică (exagerând) la infinit. Trebuie toți să înțeleagă că Sars-Cov-2 va face parte din mediul de viață al omului și deja constituie o nouă cauză de mortalitate. La fel precum gripa.”
Nu-i deloc încurajatoare opinia profesorului, dar nici nu se cuvine ignorată, cu atât mai mult cu cât „consună” cu luări de poziție similare datorate unor cercetători reputați de pretutindeni. Despre HIV nu s-a știut nimic până în 1983. Acum a fost acceptat ca o componentă a arsenalului nociv ce persecută omenirea. Avea să apară apoi virusul LAV III, după care HTVL și STLV III. Nu s-a descoperit până acum, în pofida unor eforturi comune ale cercetării de pe toate meridianele, un vaccin împotriva HIV! Poate se va izbuti în cazul Covid, dar se produc continuu mutații, și ceea ce-i valabil azi devine ineficient mâine.
Viața merge înainte, apariția unor noi maladii așijderea. Revin, ca o posibilă concluzie, la V. Astărăstoaie, care, în viața lui de anatomo-patolog, a efectuat mii de autopsii și nu-i deloc un neavenit: „Covid-19 a funcționat ca o hârtie de turnesol, evidențiind derapajele sănătății publice cu consecințe negative încă neevaluate asupra sănătății populației. Specialiștii transformați în <experți> nu au văzut pădurea din cauza copacilor.” Probabil e prea mult și prea dur spus, reacția autorităților, și pentru ele deosebit de incomodă, a fost plină de bune intenții, în isteria generală nu se putea să ne predăm cu mâinile sus, dar se pare că va trebui să ne obișnuim cu ideea că și noul virus va fi înregistrat în același funest tabel împreună cu, de pildă, gripa, urmând a fi tratat în consecință. Oricum, avem dreptul la îndoială. Și, totodată, la un dram de speranță.