Mircea Radu IACOBAN

Coronavirusul o fi lezând și capacitățile intelectuale? În fiecare an s-a râs în hohote la citirea perlelor de la bacalaureat, dar acum, în 2020, parcă-i prea de tot! Trăsnăile, mai ales în proba la română, ilustrează nu numai necunoașterea materiei (ceea ce poate oarecum explica, dar nu și scuza: „ghinion, mi-a căzut exact subiectul ce nu-l știam!”), ci și o alterare gravă a atitudinii generale față de școală, de carte, de societate, de propriul destin al nefericitului candidat. Insolența și vulgaritatea agresivă aduse de proliferarea conversațiilor la mișto prin internet, unde totala libertate de postare îngăduie oricui orice, naște adevărate recorduri ale înfoierii analfabetismului funcțional, dublate de frondă golănească și jemanfișism asumat cu inconștiență până la obscen. Au dispărut granițele între permis și nepermis, între decență și indecență, limbajul unor teze chiar depășind mizeria suburbanului.

Orice bine adus omenirii are partea lui de rău: internetul ne-a deschis generos lumea, dar, între altele, a adus cărții, mai ales în școală, statutul de tolerată într-un nefericit și neglijat plan secund. De n-ar fi obligativitățile programei, cu siguranță că nu s-ar citi nici atât! Cum, de altfel, pe ocolite, se și întâmplă, fiindcă soluția-erzaț a rezumatului pe net a ajuns endemică. Nu-i de crezut că elevul care a citit vreodată până la capăt o carte a lui Eminescu i-ar putea atribui poetului paternitatea „Scrisorii pierdute”, I.L. Caragiale fiind, în schimb, „cel mai mare poet din literatura universală”, a scris ,,Riga Criptyo şi Enigel”! Cinstit, dezinvolt, în stil colocvial de Mandravela, un coleg al său pare mai în temă: „O scrisoare pierdută” a apărut anul trecut, am fost și eu la piesa de teatru cu o gagică”. Barem a văzut spectacolul, nu s-a rezumat la... rezumat! Interesant restul opiniilor: „Caţavencu era băiat şmecher umbla cu  Zoe, dar nu ştia Trahanache care era ramolit, iar ăla Tipătescu era mort de iubire după ea”. Sau: „Zoe era paraşută, o interesau banii, ca boarfele din ziua de azi”. Ori: „Otilia Mărculescu din comedia <Enigma Otiliei> era panaramă că a plecat cu Tipătescu şi apoi cu Conu Leonida”. Alt candidat: ,,Băh, Zoe asta-i deşteaptă dă-o-n măsa s-a descurcat femeia, doi morţi lângă ea, îi freca cum vrea.” Și altul: „Este de o impresionantă valoare muzicală această piesă a lui nea Fănică, ea se poate cânta pe la teatre”. Dar și „Scrisoarea a fost pierdută de ăia care căutau distracţie şi pe la primărie. Ca-n zilele noastre, umblă ăştia după bani şi după funcţii, n-ai treabă.”

Corolar al sincerității:„Perspectiva narativă nu e prea bună, în sensul că eu no (sic!) știu.” Precum și:„Ion este personajul principal pentru <O scrisoare pierdută> şi era combinat cu Zoe” Asta e! Negru pe alb, n-am inventat nimic! Și fiindcă tot ne aflăm în postata clasicilor: „Autorul se numește Maior. Pentru că a devenit cunoscut s-a denumit Mariorescu. Am uitat și mai cum” (bietul, de ce să-și încarce mintea cu astfel de amănunte când se apropie „Untold”?).Arghezi: „Un Isus care face din venin miere și din mucegai și noroi bijuterii!”, „Lumea lui Bacovia atârnă greu. Greu”. Completare critică:„Poietul lasă moștenire urmașilor o grămadă de poiezii mizerabile.” Va fi vrut să scrie, probabil, „mirabile”; eroare datorată sonorității apropiate a termenilor. Scuză ce nu mai poate funcționa în cazul altei aprecieri, la fel de contondente: „G. Călinescu rămâne în memoria noastră prin prostia lui.” Tot despre Călinescu: „Gabriel Călinescu arăta bine pentru vârsta lui mai ales că se apropia să moară”. Ce-o fi în capul acestui băiat (sau fată, că precizarea sexelor tinde să devin tot mai inutilă și mai incertă)? Doar el știe, din tele și net-cultura generală, că nu-i sănătos să te lansezi oricum într-o polemică inegală: „Înainte de orice spici te documentezi dacă oamenii au case, mașini, neveste și diverse animale de companie”...

Sigur că avem și fericiți absolvenți de nota 10, sigur că nu-i toată școala așa, și nici de vină până la capăt nu-i, după cum nu-i îngăduită nici o generalizare, da-i destul și un par la un car de oale! Mulți dintre acești „ai noștri tineri”, autori ai tezelor furnizoare de citate, fie vor ferici în câțiva ani occidentul cu măiastra lor  știință de carte, fie că vor conduce patria-mumă. N-aș mai avea curajul să predau unor astfel de liceeni, care, într-una din tezele bacalaureatului 2020, se și întreabă direct: „Ce profesor e ăla să aducă bucurie lumii?” Chiar, de unde și până unde? Altele ni-s bucuriile acum, școala-i învechită și defazată, s-o întoarcem după chipul și asemănarea noastră! Se consideră a fi în marginea eroismului truda medicilor în lupta cu coronavirusului. Rezon. Oare nu tot pe acolo s-ar cuveni așezată și aceea a profesorilor ce luptă tot mai din greu, fără masca, izoletă și dezinfectanții care să-i protejeze, cu indolența incultă și agresivă, cu creșterea pandemică a analfabetismului funcțional? Întreb și eu.