Mircea Radu IACOBAN

America-i în corzi! Are reacții de animal hăituit, încolțit, și este copleșită de un supradimensionat sentiment al vinovăției, datorită căruia încearcă umil și masochist să se disculpe cu gesturi aduse până-n pragul ridicolului: Floyd este înhumat în sicriu aurit (!), de care-s agățați lăcrămos, în disperare, primarul Mineapolisului și John Biden, candidat la președinție, mii de oameni participă îngenunchiați la ceremonie, văduva (se despărțise de „erou” de mai bine de șase ani!) adună o donație de 20 milioane de dolari, Universitatea Massachusetts anunță înființarea Bursei Floyd ș.a.m.d. Urmează, neîndoielnic, Premiul Nobel pentru Pace. Cine-i marele erou național, drogat cu Fentanyl în momentul incidentului, se știe, n-are rost să mai înșirui lista de infracțiuni ce-i mobilează spectaculos cazierul – inclusiv aceea de jaf armat. Cu siguranță, uciderea lui Floyd este și rămâne o tragedie americană; la prima vedere, ai zice că nu poate fi tratată altfel decât sub semnul discriminării, numai că presa internațională dezgroapă mai multe cazuri absolut similare în care victimele Poliției au fost cetățeni din rasa albă. Nici sicriu aurit, nici totala bulversare a Statelor Unite, nici burse universitare, nici văduve despăgubite prin subscripție națională! Discriminare întoarsă pe dos! Prima reacție a majorității a fost aceea de asumare totală și necondiționată, a doua, tot imediată, refacerea aprovizionării cu arme și muniții: mărturie depun imaginile lungilor cozi televizate la magazinele ce vând puști și pistoale. Ce legătură logică s-ar putea stabili între dărâmarea statuii lui Columb și trista moarte a lui Floyd? (Cum era contaminat cu Covid-19, și, de fapt, n-a decedat prin sufocare, ci, potrivit constatărilor legiștilor, datorită unui atac de cord, probabil că la noi, respectându-se regulile Organizației Mondiale a Sănătății, ar fi fost trecut în contul pandemiei!). Mizerabil, sinistru și îngrozitor tratamentul aplicat negrilor pe vasele neguțătorilor de sclavi, dar care ar fi fost destinul populației de coloare „oprimate” fără descoperirea lui Columb? Cer scuze pentru astfel de întrebare neplăcută și cinică – ceea ce nu înseamnă că n-ar trebui pusă. Am, în USA, doi prieteni de-o viață: el a izbutit să părăsească România înainte de 1989, ea, după. Când i-am vizitat la vila lor din Columbus, capitala statului Ohio, m-au invitat să admir două semne ale prosperității și libertăților americane: „dress room” și „gun room” – prima tezauriza un autentic magazin de haine scumpe și de blănuri care nu se mai poartă, cea de a doua o colecție eteroclită de pistoale mitralieră, puști de asalt și revolvere cu stivele de muniție aferentă. Cu căștile la urechi, am asistat și la un antrenament la poligon, unde vedeta a fost nelipsita „Kalașnikov”. Mi-am zis că-i simplă și scuzabilă patimă de colecționar, fără să-mi închipui că, vreodată, și-ar putea dovedi utilitatea: orașul purtând numele lui Columb pare a fi amenințat de inevitabile incendieri și distrugeri! Să „fie „ras” tot ce ar purta amintiri nefaste! Jos Columb! Jos, în Anglia, statuia lui Churcill – cea de a doua mare și nedreaptă umilință după ce premierul Marii Britanii a câștigat războiul și a pierdut alegerile! Pare a fi o nouă pandemie după isprăvile virusului: jafurile și înfruntările „civice” care au cauzat, în USA, moartea a 89 de polițiști și alte nenumărate și grave violențe, se răspândesc în Europa și America Latină precum molima Covid! Spre a întreține psihoza, alt incident, de astă dată la Atlanta, tulbură și mai tare apele: un tânăr „de culoare”, beat la volan, a adormit și a blocat circulația. A ripostat la venirea Poliției, s-a împotrivit arestării, a izbutit să-i smulgă unui polițist pistolul cu electroșocuri și l-a îndreptat împotriva „agresorilor”. Care n-au găsit altceva mai bun de făcut decât să-l împuște! Asta mai lipsea! De-ar fi fost vorba de un alb, treacă meargă: polițistul va fi fost destituit și urmărit penal, cu inevitabilele consecințe. Mană cerească pentru protestatari: fiind implicat un afro-american, în climatul și așa grav deteriorat totul capătă alte semnificații. Drept pentru care demisionează șefa Poliției și, probabil, va urma o nouă recrudescență a ripostei „civice” orchestrate în special de „Antifa” (evident, nu numai de ea), organizație de extremă stângă ce se legitimează ca oponentă a fascismului, tacticile ei fiind similare tocmai cu modalitățile de acțiune ale fascismului propriu-zis. Poliția americană este, în acest moment, dezarmată și compromisă, țara ce se lăuda ca fiind fericit model al democrației fiind, în pragul alegerilor prezidențiale, dezarticulată și exagerat supusă oprobriului. Nu mi-a fost niciodată prea simpatic actualul președinte de la Casa Albă, știind că n-a fost ales Trump, ci mai degrabă banii lui Trump, însă-i evidentă o concertare susținută a eforturilor de compromitere a întreg „establishment”-ului, cu consecințe previzibile în plan electoral. Poate-l ajută cumva pe Trump declarația solemnă de apreciere a colaborării și amiciției fără frontiere postată de președintele Iohannis!