Mircea Radu IACOBAN

Epopeea Covid-19, încă în amenințătoare derulare, a dezvăluit limpede, crud și tragic marea noastră neputință: mirabila omenire, care a supus atomul și-i aflată în pragul călătoriilor interplanetare, s-a poticnit de-o moleculă! Chiar jenant: geaba veacuri de progres al științei, geaba răstrâmbițate minuni ale medicinei, câtă vreme, iată, buturuga microscopică trântește cu roțile-n sus carul mare! Am scăpat, cel puțin deocamdată, de războaie atomice, nu ne-au distrus meteoriții, nu s-au inversat polii pământului, sfârșitul lumii încă se reprogramează. Se ivise un răgaz, poate doar aparent mai liniștit și mai promițător pentru o dezvoltare, cum spun finanțiștii, „consolidată”, când, lovitură de teatru, ne atacă în picaj inamicul-moleculă! Care a izbutit singura globalizare reală, fiindcă virusul a oripilat cu egală agresivitate toate continentele, spre a le-a introduce într-un unic scenariu al supraviețuirii disperate.

Când este vorba despre viață și moarte, nu încap floricele stilistice și scotociri gazetărești de scandal, dar tocmai fiindcă-i pusă între paranteze întreaga supraviețuire a planetei, s-ar cuveni revăzuți critic pașii întreprinși până acum, precum și filosofia generală a campaniei anti-Covid. Au fost, mari și late, două strategii: prima s-ar putea denumi după japonezul „mokusatsu” (când America a avertizat zădarnic imperiul soarelui răsare cu inevitabilitatea atacului atomic): ignorăm, nu reacționăm, pericolul real nu există. Au adoptat-o suedezii, cu rezultatele cunoscute: nordicii și-au umplut cimitirele, inutilele scuze guvernamentale ulterioare devenind autoacuzatoare. Cea de a doua, generalizată, tot dintr-o ignorare s-ar trage, câtă vreme n-a luat în calcul enormele consecințe economice (și politice) devastatoare: orice-ar fi, toate tunurile apără în disperare citadela! Se pare că, așa cum totdeauna se întâmplă, adevărul s-ar afla la mijloc.

Covid-19 este un virus ca toate virusurile agresive și dăunătoare, omenirea a mai trecut prin asta. N-a fost sfârșitul lumii, actuala abordare n-a fost corectă până la capăt, făcându-se din țânțar armăsar. La epidemia de gripă din 2017-2018 au fost, în tot atâtea luni, 1.500.000 de decese, față de doar 250.000 în 2020 puse pe seama Covid-19!! Explică cineva? Întrebarea, aproape identic formulată, am pus-o și noi, în această rubrică, prin aprilie-mai. Acum, aproape o oficializează și o impune autoritar atenției raportul grupului de experți ai ministerului german de interne. Prea târziu pentru regândirea totală a strategiei, răul a fost făcut, consecințele devin incalculabile.

România a procedat corect? Da, în prima fază, fiindcă era imposibil să nu țină seama de reacția spăimoasă a celorlalte state europene; cum s-a procedat și la case mai mari, am făcut-o subaltern și noi. Foarte discutabil pe mai departe, în etapa a II-a, când apar noi situații, dar și alte întrebări. Prima: de fapt, câți au murit fără vreo îndoială nu în împrejurările pandemiei, ci doar din pricina coronavirusului? Nimeni nu știe. Invocarea comorbidităților include pe lista victimelor Covid pacienți cu alte afecțiuni în stadiul terminal, dacă au fost testați pozitiv (conform directivelor suspectei Organizații Mondiale a Sănătății). Este o statistică abuzivă și total nerelevantă! A doua întrebare: câtă siguranță prezintă testarea? Înfloresc exagerările: un medic din Iași, testat pozitiv, a fost cu grăbire internat într-un salon cu încă vreo zece realmente infectați. Testul s-a dovedit eronat. După șederea într-un asemenea mediu, firește că doctorul ieșean a fost scos din circuitul profesional spitalicesc și trimis în izolare 14 zile! Pozitiv a fost testat magazionerul fotbaliștilor din Botoșani, ca și medicul echipei craiovene, până atunci ambii fără vreun contact real cu sportivii. Izolați-i, trimiteți-i la spital ori acasă, dar nu meciuri suspendate și campionat total aiurit! Iar clubul ce va avea un singur testat pozitiv riscă amenzi astronomice, dacă nu și ratarea competiție!

După cum chiar măsurile de protecție recomandate vorbesc despre răspândirea virusului inclusiv „pe aripile vântului” (că tot, absolut idiot, filmul clasic a fost scos de pe ecrane!), nu văd ce vină ar avea o organizație sportivă în cazul unei astfel de aleatorie infectare, produsă oriunde și oricum – că masca nu poate fi purtată și când dormi, în iunie, cu fereastra deschisă! Începem evident să sărim calul, răbdarea nației are limite, supapa ce protejează explozia este la maximum tensionată, din ipohondrie se dă în fandaxie și-s destui care abia așteaptă să-și manifeste spiritul civic spărgând vitrinele magazinelor, dărâmând statui și incendiind orașe. Est modus in rebus!