Mircea Radu IACOBAN

Cum bine se știe, în România nu se muncește, ci se „desfășoară activitatea”. În vorbirea „îngrijită” promovată la radio și la tv., nu-i întrebat nimeni „dumneata unde lucrezi?”, ci, de-a dreptul stupid și ridicol, „unde îți desfășori activitatea”. Sintagma e moștenită din entuziasmele de carton ale „epocii de aur”, când toate „se desfășurau” însuflețit și măreț: întrecerea socialistă, lupta împotriva dușmanului de clasă, lupta pentru pace, lupta pentru plan ș.a.m.d. Stupizenia a rămas, ciudat, bună-n grad, s-a încuibat în limbă și, conform dictonului „noi vorbim, nu gândim”, își „desfășoară activitatea” și măturătorul din Piața Matache, și academicianul, și ciobanul din Rășinari. Ne-o fi rușine de cuvințelul „muncă”? Și ce ne facem acum, când starea de urgență a… înfășurat munca la loc? Dacă dă Domnul, s-o mai „desfășura” ca altădată la vară, până atunci rămâne sul precum manuscrisele de la Marea Moartă! De neimaginat consecințele nemuncii; fără îndoială, nimic nu va mai fi cum a fost. dar… când va fi să fie? Vom răpune virusul vreodată? Nu rămâne în stand by, pândindu-ne de după colț? N-apar alții, și mai crânceni? Și după ce se va proclama victoria, ce va fi? Iată părerea unui cunoscut viitorolog, Matthias Horx: „Există momente istorice în care viitorul își schimbă direcția. Le numim bifurcații, sau crize profunde. Trăim acum aceste timpuri. Lumea, așa cum o cunoaștem noi, se va dizolva”. Cum s-ar spune, virusul va reseta omenirea! Până una-alta, ditamai planeta a ajuns să dârdâie de teama unei molecule! Chiar dacă bună parte din reacțiile pământenilor sunt în cheie veselă, căutând fărâma de umor ce pâlpâie în întunericul fricii, Covid 19 ne-a dat o lecție de neuitat: nimeni nu-i intangibil, puterea omului este dramatic mărginită, de fiecare dintre noi moartea-i mult mai aproape decât ne iluzionăm să credem. Sumedenie de glume realmente bune a năpădit internetul: aproape că a dispărut vulgaritatea, hazul de necaz se arată mai consistent și mai inspirat; cei care, închiși în carapacea carantinei, „își desfășoară activitatea” imaginând bancuri n-au cum să nu țină seama de gravitatea temei, așa că, vrând-nevrând, tonalitatea e alta, ceva mai respectuoasă și, de regulă, tonic-optimistă. Nu-i mai puțin adevărat că, la ceas de carantină, apar și gesturi complet idioate. Mai ieri, în parcul Copou, un tătic încerca să se cațere pe soclul bustului lui Eminescu, în vreme ce odrasla își pregătea aparatul foto spre a imortaliza isprava. Ajuns sus, tăticul i-a aplicat poetului… o mască pe figură, vrând, probabil să-l facă părtaș la rigorile pandemiei. După care, puștiul a fotografiat din toate unghiurile noul grup statuar! Imaginea lui Eminescu cu botniță l-a alertat pe directorul Muzeului „Eminescu” din preajmă, care a alergat să coboare intrusul de pe statuie. Era să fie luat la bătaie: „Ce vrei, domʹle, de ce te bagi, e dreptul meu să fac poze!…” La fel de stupide, dacă nu și mai, mi se par așa numitele fake news. Nu trebuie luate otova, fiindcă mecanismul fabricării știrilor false este diferit, de la intenție manipulatorie la inocență tâmpă. Nu-i de tratat aidoma rețeta-minune anti-virus „să-ți ții respirația zece secunde și să faci o gargară de 15 minute” postată de cine știe cine naiv credul păcălit, dar plin de bune intenții, cu truda postacilor ruși, ucraineni și de pe unde or mai fi, care se străduiesc să convingă că pandemia a fost provocată de o armă inventată de statul X contra statului Y. Chinezii dau vina pe americani, americanii pe chinezi și tot așa înainte. „Grupul pensionarilor” (5900 membri pe Facebook) ni-l prezintă în poză, cu deplină convingere, pe „dr. Ionel Vasile din Dorohoi care a reușit să găsească vaccinul pentru coronavirus.” După cum s-a dovedit, poza „salvatorului” din Dorohoi îl reprezintă de fapt pe Johnny Sims, un cunoscut actor de filme porno! Aici poate fi observată o combinație între dezinformarea intenționată și cea credulă, ca în multe dintre cazurile de știri false pe care Facebook anunță că se străduiește să le stăvilească. Precum „știrea” potrivit căreia „elicoptere militare vor pulveriza asupra Bucureștiului substanțe dezinfectante” (Whatsapp), ori aceea despre testele care, de fapt, împrăștie virusul, „pandemia fiind creată pentru a ascunde decesele provocate de tehnologia comunicațiilor” – drept pentru care în Anglia au fost incendiate patru turnuri de telecomunicații! Până și exigentul „New York Times” a fost impardonabil păcălit publicând fotografii ale produsului-minune care efectuează testele în două minute (Reuters)! Sumedenie de postaci, de toate națiile și de toate culorile, își „desfășoară activitatea” pe internet, Infodemia dă în clocot, și am ajuns să acordăm crezare (nici asta deplină) doar știrilor oficiale în care se numără morții și infectații. Nu internetul în sine se cuvine învinuit, ci reaua intenție a profitorilor care abuzează de drama pandemiei pentru a-și etala și pune la bătaie frustrările, obsesiile, inhibițiile și reaua credință agresivă. Din păcate, nu suntem la capătul drumului: cum spune vorba din poveste, „înainte mult mai este!”