Mircea Radu IACOBAN

Nu credeam că voi adresa felicitări prea curând USR, dar iată că trebuie să o fac, şi încă din toată inima – pentru depunerea unui proiect de lege (s-a întâmplat săptămâna trecută) vizând desfiinţarea „Institutului de Studii Avansate pentru cultura şi civilizaţia Levantului”. Nu-mi stă deloc în fire să subscriu la iniţiative ce atacă într-un fel sau altul instituţii de cultură, dar în cazul acestui aşa-zis institut am protestat, chiar în cuprinsul acestei rubrici, încă de pe vremea când era „în faşă” şi ex-preşedintele Constantinescu se străduia să obţină aprobarea Senatului. Nu cred să existe, în istoria parlamentarismului românesc, o mai clară ilustrare a zicerii cu tichia de mărgăritar pe ţeasta chelului, dar şi un mai zdravăn ghiont discreditar aplicat noţiunii „Ordonanţă de urgenţă” – fiindcă, după publicarea Legii în Monitorul Oficial, a apărut Ordonanţa nr. 66/2019, care instalează şi mai temeinic făcătura generatoare de rizibile sinecuri în ansamblul nostru legislativ sub semnătura mai întâi a lui Tăriceanu (Legea) şi apoi a Vioricăi Dăncilă (Ordonanţa de urgenţă). Potrivit celor două acte normative, principala misiune a Institutului este „extinderea cercetărilor ştiinţifice asupra culturilor şi civilizaţiilor din spaţiul istoric al Levantului - Orientul Mijlociu, Nordul Africii, Balcanii, Caucazul, leagănul religiilor abrahamice, al ştiinţelor, artei, culturii şi democraţiei.” Cu siguranţă, orice investigaţie ştiinţifică este, sau poate va fi utilă cândva, în grade diferite ale interesului şi utilităţii, numai că studierea religiilor abrahamice este teribil de greu de inclus între urgenţele României, mai ales că nici până acum Levantul nu-i delimitat geografic, rămânând într-o aproximaţie ce înglobează o mare parte a Orientului Mijlociu, sudul munţilor Taurus, deşertul Arabiei, Mesopotamia superioară, peninsula Sinai. În sens restrâns, Siria, Libanul, Iordania, Israel, Palestina, după alte interpretări şi ţărmul Mediteranei de est din Grecia până în Cirenaica, în estul Libiei, spaţiu în care vieţuiesc populaţii musulmane, sunite, kurzi, tătari, armeni, evrei, beduini, circazieni ş.m.a., se vorbeşte araba, bedavy, ebraica, greaca, turca, araba maronită, sumedenie de alte limbi şi dialecte. Și Balcanii, deci, şi România, ar fi parte a Levantului, dar, probabil, accentul se pune pe spaţiile îndepărtate în care s-a dezvoltat (dacă nu chiar s-a născut) parte din civilizaţia omenirii. De experienţa căreia Institutul dlui Constantinescu (de profesie geolog) consideră că s-ar cuveni să profite veacul XXI. Poţi să nu aplauzi? Iată obiectivul major detaliat: „Proiectul unui nou tip de relaţii între state şi naţiuni, bazat pe înţelegerea celuilalt în locul celor bazate pe presiuni militare sau economice.” Mai concret: „promovarea dialogului dintre popoarele din spaţiul istoric al Levantului în vederea creării unei culturi a păcii prin dialog între mediul academic, liderii religioşi şi tânăra generaţie.” Abia aşteaptă talibanii să dialogheze cu mediul academic! Frumoasa iniţiativă, inspirata de vechea lume a Levantului (care, în paranteză fie spus, n-aş zice că a fost chiar oază a pacifismului) ar izbuti să-i împace pe irakieni cu evreii, pe kurzi cu turcii, pe sirieni cu… şi tot aşa înainte. Pe români, strădania de evidenţiere a unei atât de importante soluţii pentru pacea generală i-a costat 4,8 milioane de lei în 2019, din care 3,4 milioane doar pentru lefurile „levantinilor” ce-şi propun să implementeze o cercetare „avansată” (toate, la noi, sunt fie consolidate, fie avansate) deşi subţirica experienţă în domeniu (inclusiv a directorului geolog) nu prea pare a-i acredita. Și dacă tot s-a înfiinţat atât de necesarul institut, reşapat prin Ordonanţă de Urgenţă, să aruncăm o privire asupra statului de funcţiuni al acestei „instituţii publice de interes naţional”. Curat interes naţional! Directorul general, adică dl Constantinescu, asimilat, ca funcţie, unui ministru secretar de stat, primeşte, din bugetul Senatului (?), 8773 lei lunar, plus indemnizaţia de doctor (50% din salariul minim brut pe ţară), voucere de vacanţă (1450 lei), o indemnizaţie de hrană (346 lei lunar), nu trebuie uitat că beneficiază şi de indemnizaţia de fost preşedinte, avea o alta pentru „promovarea învăţământului” (?), este şi membru al „Academiei Oamenilor de ştiinţă”… Adjunctul Domniei sale semnează pentru 8356 lei/lunar, directorul, pentru 8632, contabilul-şef, pentru 7938, şeful de serviciu, 7883, urmează 3 cercetători ştiinţifici, un auditor, un consilier juridic, 5 consilieri experţi, un expert simplu, 3 referenţi – în total, 36 salariaţi bine remuneraţi ce şi-au propus să trudească pentru descâlcirea arzătoarei problematici a Levantului. Țara arde şi baba se piaptănă! – numai că… pe banii tăi şi ai mei. Aferim!