Mircea Radu IACOBAN

De regulă, când apărea un nou „Mers al trenurilor” întâi de toate căutam noutăţile: servicii noi, trasee noi, relaţii noi, orarii noi ş.a.m.d. Constant, Serviciul „Mersuri de tren” se arăta preocupat de posibila şi necesara îmbunătăţire a prestaţiei Companiei Căilor Ferate, căutând soluţii care, în pofida tuturor dificultăţilor Companiei şi a subfinanţării cronice, să ofere cât de cât călătorului un plus de confort, o diminuare a duratei voiajului, o sincronizare mai lesnicioasă a legăturilor feroviare. De-o vreme încoace nu se mai schimbă nimic (vorba lui Caragiale, „să se modifice, dar să nu se schimbe nimic”). Și dacă, totuşi, apare adierea vreunei noutăţi, nu poate fi decât în dauna călătorului: trenuri împuţinate, trasee „albăstrite” (pe harta CFR, semn că-s linii închise), trenuri „în zgardă” (circulă doar în anumite zile), trenuri „coafate” (Inter-regio cu mers de Regio, adică, oprind la toate porţile), trenuri „de ornament” (acelaşi unic tren figurează în tabele pe sute de kilometri de două sau chiar de trei ori, să lase impresia densităţii feroviare – deşi ar fi suficientă o unică precizare în subsolul paginii, de genul „vara, circulă la Mangalia”), secţii pe care acum se „circulă facultativ”, doar pentru grupuri de peste 30 persoane, cu programare – Oraviţa-Anina) ş.a.m.d. Singura excepţie aptă să confirme regula este reducerea timpului de mers pe ruta Bucureşti-Suceava, datorită reabilitării unei porţiuni de cale din magistrala 500 – de-ar fi bani, s-ar putea reface toate celelalte porţiuni de linie cu durata de exploatare depăşită, dar nu-s şi cârpim anteriul lui Arvinte luând de aici şi dând dincolo. În 1939, de la Iaşi la Bucureşti se ajungea în cinci ore. În 2019, în şapte! Spicuiesc din noul „Mers”: două trenuri mai puţin pe secţia Suceava-Cacica, unul în minus pe relaţia Vereşti-Botoşani (botoşănenii nu mai au nici vagon de dormit până în Capitală), multe destinaţii oropsite, cu trenuri tot mai puţine (Sighetul Marmaţiei ş.a.). Se menţine minciuna gogonată de la pag. 219, unde sunt invocate „trenurile Henri Coandă Expres” care „asigură transportul între Gara de Nord şi Aeroportul internaţional Coandă”. Respectivele „săgeţi albastre” nu mai circulă de ani buni, serviciul lor fiind transferat în sarcina garniturilor care trec oricum pe acest traseu, aşa că personalul cutare de Urziceni este învestit, teoretic, cu rangul de „Expres Henri Coandă” până la halta P.O. Aeroport, după care redevine ceea ce totdeauna a fost, un amărât tren Regio. Iar turistul străin va căuta zadarnic, în Gara de Nord, iluzoriul „Expres Henri Coandă” – cum să-şi închipuie că-i ţine locul Personalul de Urziceni? Te întrebi, constatând imobilismul cu care noul Mers al Trenurilor aproape că îl copiază pe precedentul, care-i pricina încremenirii în proiect? Simplu: CFR se mai poate strădui doar să menţină pe şine ceea ce de bine, de rău, totuşi se mişcă, nu se poate lansa în cine ştie ce înnoiri de substanţă, câtă vreme în 1990 opera cu 6000 de vagoane, iar acum mai are în circulaţie 850, restricţiile de viteză parazitează sever toate secţiile, electrificarea n-a mai înaintat cu un metru după revoluţie, locomotivele electrice sunt peste măsură de îmbătrânite (unele au mai mult de 50 de ani!), iar fondurile care ar permite necesara resetare a căilor ferate române pur şi simplu nu există! Și fiindcă am vorbit (apropo de „Trenurile Expres Henri Coandă”) despre tendinţa ţinerii gunoiului sub preş, aş propune şi o discuţie privind sinceritatea privind gratuităţile (prea multe – dar asta-i altceva) oferite de CFR. Pensionarii primesc un număr de călătorii la clasa a doua, cu tren personal (Regio). Ar suna acceptabil, dacă vârstnicii ar circula doar primprejurul casei, fiindcă trenurile personale de lung parcurs care erau odată nu mai există de mult. Dacă ar fi să se încadreze în condiţiile reale ale gratuităţii, adică tren personal clasa a II-a, pensionarul sucevean ce ar cuteza un drum până la Bucureşti ar trebui să plece la 7,11 cu tr. 5432, să aştepte schimbarea trenului (5414) peste trei ore la Bacău, să mai schimbe o dată la Adjud, apoi la Mărăşeşti, după două ceasuri să ia personalul de Buzău (5076) până la Ploieşti, de unde singurul Regio ce-l mai poate aduce în Capitală pleacă la 4,27 şi soseşte la 5,49. Pentru a beneficia cu adevărat de reducere, pensionarul ar trebui să ajungă la Bucureşti în circa 22 de ore şi, eventual... în viaţă! Deci, poveşti de adormit Mitzura!