Mircea Radu IACOBAN

Ne aflăm în plină „Lună a sondajelor”. Trudesc din greu „sondorii”, este perioada vârfului de interes, când toată lumea ia în seamă şi stă cu ochii pe cifrele dătătoare ori de speranţă, ori de coşmar. N-au cum fi exacte, dar oferă subliminar sugestii privind investiţia fiecăruia în urnă şi, la nevoie, după numărătoarea finală a voturilor, pot justifica rezultate cusute cu „aţă albă”. Cum era de aşteptat, şi primul sondaj de opinie românesc tot la Iaşi s-a născut. Rudof Suţu (el semna Soutzu ori Suţu, dar pe taică-său îl chema Șuţu) vorbeşte, în „Iaşii de odinioară” (1928) despre un album ieşean descoperit în 1880. Acolo sunt înşiruite întrebările adresate nu oricui, la întâmplare, ci unor personalităţi emblematice pentru „fixonomia” târgului şi epocii. Dacă luăm de bune spusele lui Şuţu, Iaşul era, pe atunci, o filială a raiului pe pământ. Citez: „Se trăia bine, căci se răsplătea îndeajuns munca (fără sindicate? – n.m.). Se trăia larg, se trăia bine (şi încă nu venise urarea lui Băsescu „să trăiţi bine!” – de fapt, inventată şi răcnită la mitingurile havaneze de Fidel Castro, n.m.), fiecare cetăţean al acestui târg, cu puţinul ce-l avea (probabil, salariul minim pe economie, din 2020 mai mare decât majoritatea pensiilor, n.m.), trăia mai în belşug decât astăzi, cu averile pe care le vedem la unul şi la altul (atenţie! – n.m.) adunate într-o noapte, Dumnezeu ştie cum, curat, în orice caz, nu.” Nu vă lăsaţi înşelaţi de acuta actualitate a observaţiei – a fost scrisă în 1928! Sondajul arată, în urbe, preocupări ceva mai înalte decât atestă consultările publice de astăzi ale urmaşilor din tagma lui Pieleanu & comp., fiind interesat mai degrabă de eternul uman decât de procentajele cutărui politicastru. Întrebarea „de ce ţi-e frică mai mult?” n-avea în vedere, pe atunci, încălzirea globală, ori chinurile naşterii vreunui nou guvern, drept pentru care cuconiţa Eugenia Drossu îşi permite să răspundă franc şi ingenuu: „mă tem să dansez cotilionul cu un om prost.” Alt răspuns: „mi-e frică de cei răi şi proşti.” Clar: pe atunci, lumea se temea, înainte de orice, de prostie – spaimă care, în zilele noastre, s-a mai atenuat, intervenind obişnuinţa şi toleranţa. Un personaj bine cunoscut în high-life-ul ieşean, Al. Scorţescu, oferă alt răspuns aceleiaşi întrebări: „mă tem de fatalitate!” (Avea şi de ce – peste câţiva ani, s-a împuşcat în grădina Copou.) Urmează o întrebare cheie: „ce calităţi preferaţi la bărbaţi?” Ieşencele răspund: „mândria, spiritul, bunele maniere, respectul faţă de femeie, dezinteresul, francheţea”. Nici o vorbă despre bani, moşii, avere! Calităţi preţuite la femei: „răbdarea, gingăşia, demnitatea, pasiunea” – zic bărbaţii, la 1880. Total depăşiţi: acum contează look-ul, casa-maşina-slujba, de preferat în sectorul bancar, engleza, computereala, spiritul întreprinzător, dimensiunile stas în centimetri, arta economisirii, mătuşa Tamara, statura politică... Ce greşeli ar ierta bărbaţii? „Greşelile tinereţii, greşelile făcute dintr-un exces de bunătate.” Ce n-ar ierta femeile? „Egoismul, falsitatea, vulgaritatea, ipocrizia.” Şuţu oftează: „S-a dus poezia acelor clipe!” Tot la Iaşi avea să se desfăşoare şi… ultimul duel – unic prin toate cele, ca-ntr-o joacă de-a râsul plânsul. Trebuia musai reperată onoarea unui scriitor… francez (!), Catule Mendes, insultat într-un articol de gazetarul V. Scântee (Wolf Finkelstein). Scântee a trimis o provocare gazetarului Pracsin, un „cultural” al vremii, care a cochetat şi cu poezia, şi cu dramaturgia, fără s-o nimerească nici pe una, nici pe alta. Era, însă, vânător împătimit şi foarte bun ţintaş. În dimineaţa zilei de 14 ianuarie 1904, duelgiii, însoţiţi de martori, s-au salutat protocolar şi rece sub coroanele arborilor din Copou. Sonetistul Mihai Codreanu, directorul Teatrului Naţional, măsoară cei 20 de paşi regulamentari. Primul trage Pracsin. Domn şi înţelept, îndreaptă pistolul către tăriile cerului şi sloboade focul în nori. Aproape chior şi tremurând (prima dată mânuia un pistol), Scântee dă drumul la foc… nimerindu-şi adversarul drept în inimă! Procesul s-a desfăşurat la curtea cu juri, prezidată de magistratul Oswald Teodoreanu. În pofida ciudăţeniei acestui duel, învecinat mai degrabă cu asasinatul, Scântee-Finkelstein scapă doar cu 6 luni de închisoare corecţională. Cât de departe e-această lume a străbunicilor noştri...