Mircea Radu IACOBAN

Conform tradiţiei, mereu încercăm să stăm drept (în analize, concluzii, declaraţii) şi, în fapt, continuăm să judecăm strâmb! Potrivit „Gazetei sporturilor”, care a acordat notele după meciul cu Norvegia, fotbaliştii noştri au totalizat 78 de puncte, iar norvegienii, 77. Deci... am fost mai buni ca ei. O ţâră, dar mai buni! Oare la ce capitol? La număr de pase? La ocazii? La şuturi pe poartă? La viteză de joc? Eu am văzut alt meci? Iar scoţianul Madden, arbitrul care a născocit un penalti, a fost blagoslovit cu nota 7. Care notă, în sistemul românesc de evaluare ţine loc de 10. (Să nu fi existat niciodată, în toată istoria fotbalului nostru, un arbitraj de nota 10? Ori barem de 9? Am avut un profesor zărghit care spunea că 10 e-a lui Dumnezeu, 9, a dumnealui, aşa că notele elevilor se poticneau obligatoriu la 8...) Ia să fi acordat Madden un astfel de 11 metri în favoarea norvegienilor, presa noastră îl potcovea cu un 3 cât casa! Ne îmbătăm cu apă rece!

*

S-a încheiat turul campionatului cu un clasament altădată de neimaginat: FCSB şi Dinamo pe locurile 8, respectiv 9. „Poli” Iaşi, cea mai năstruşnică şi mai inconstantă echipă, a părăsit play-off-ul după ultima etapă, tot aşa cum a pierdut un purcoi de puncte în finalul meciurilor. Nu-s deloc sigur că i s-ar fi cuvenit, la jumătatea campionatului, un loc în primele şase, dar iată că înecarea la mal a devenit specialitate ieşeană! Dacă înlocuirea gazonului din Copou s-ar fi petrecut cum era firesc, adică în pauza competiţională din vară, nu s-ar fi ajuns în situaţia să se joace acasă cu Botoşanii... la Botoşani (un-te-ai dus tu, mielule?) şi puţinii spectatori veniţi de la Iaşi să fie daţi afară din stadion de către stewarzii şi jandarmii localnici plătiţi... de „Poli” Iaşi! Ceea ce, desigur, nu scuză prestaţia fotbalistică mizerabilă a întregii echipe ieşene, dar nici atitudinea Federaţiei, care n-a îngăduit programarea următorului meci, cel cu CFR Cluj, pe noul gazon din Copou, deplin omologabil. Cică n-au fost de acord clujenii, care acontaseră din vreme avionul charter pentru aterizare la Suceava. Adicătelea, destinaţia aeronavei era bătută în cuie, acelaşi avion nu putea ateriza la Iaşi? Conform procedurilor în vigoare, Planul de zbor trebuie transmis cu barem 60 de minute înaintea decolării, ba poate fi modificat chiar îşi în timpul zborului, aşa că motivaţia clujenilor este copilăroasă. Și iată că Federaţia o ia în seamă, prelungind fără temei real exilul ieşenilor, după cum arată oglinda ultimelor trei rezultate, cât se poate de păgubos. Când o să joace ieşenii pe iarba cea nouă, că viitoarele două meciuri le au (tot) în deplasare, apoi se întrerupe iar campionatul? La iarnă, pe zăpadă!

*

Din gazete, aflăm cu emoţie că Burleanu şi Becali s-au împăcat. Fireşte, fie şi într-un târziu, marile spirite se întâlnesc. Burleanu promite: „nu se pune problema să fiţi dezavantajaţi de arbitraj sau de comisiile noastre”. Declaraţia prezidentului este interpretabilă şi îngrijorătoare: adică, până la emoţionanta împăcare, ar fi fost posibilă o implicare a FRF în arbitraje, şi de aici încolo nu? Că aşa s-ar deduce la o citire logică: gata, acum e pace, ce-a fost a fost, începem o viaţă nouă! Probabil că punerea cuvintelor lui Burleanu sub tutela titlului articolului („Burleanu şi Becali s-au împăcat”) poate fi speculativă, dar când vezi cum sunt constant favorizaţi „granzii” de altădată (ce 11 metri penibil a putut primi cadou „Dinamo”, cu ce trei 11 metri împotrivă n-a fost penalizat în meciul cu Botoşanii!) mai că-ţi vine a suspecta o prestaţie a arbitrilor dirijată. De cine? Nişte zvonuri ar fi...

*

Avem cel mai bun tânăr jucător din lume... şi cu asta, basta! Abia acum îl descoperă presa, altfel foarte atentă la orice sughiţ al lui Becali: îl cheamă Denis Crişan, are numai 12 ani, este din Cluj şi, acum două săptămâni, a primit din mâna lui Puyol trofeul acordat celui mai bun jucător din lume la Campionatul Mondial al Copiilor (Barcelona), echivalentul „Balonului de aur”! Nu-i o performanţă întâmplătoare: Denis a fost mereu golgeterul turneelor internaţionale la care a participat, şi de mai multe ori desemnat cel mai bun fotbalist al respectivelor competiţii. Se spune că ar avea „un talent incredibil”, „o tehnică excepţională, strategie şi performanţă”. Sărind peste etape, elevul din Cluj nu declară că visează să joace la CFR, ori la FCSB, ci, simplu şi direct, „vreau şi ştiu că voi juca la un club mare din Europa”. Cum să nu-l piardă fotbalul românesc? Un puşti de 12 ani nu poate fi băgat în malaxorul campionatelor noastre divizionare oricât geniu ar avea, fiindcă s-ar alege din prima săptămână cu oasele rupte. Competiţiile pentru copii-tineret-juniori sunt, la noi, cum, câte şi când sunt... Alţii, din străinătate, stau cu ochii pe el. Bine măcar că a început să se audă de Denis Crişan şi în... România!