Mircea Radu IACOBAN

În organizarea celui de al optulea „Congres mondial al Eminescologilor” au fost implicate Academia de ştiinţe a Moldovei, Primăria oraşului Chişinău, dar şi Primăria comunei sucevene Dumbrăveni – voi încerca să motivez aşezarea în pagină a acestui „dar şi”. Duminică şi luni, la Chişinău au putut fi văzuţi şi ascultaţi mulţi dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi cercetători ai vieţii şi operei lui Eminescu, veniţi din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate. Ca toate congresele, şi cel de al VIII-lea a găzduit (poate prea) democratic toate opiniile propuse de participanţi – cele mai multe, stimabile contribuţii, cu încărcătură de aport consistent în strădania desluşirii operei eminesciene, dar şi prelegeri într-un preţios, pretenţios şi greu permeabil stil universitar, ori chiar respectuoase fantazări pe tema unor momente biografice, sau aşa-numitelor „priorităţi Eminescu” în ştiinţă şi tehnică - toate, desigur, născute cu deplină bună-credinţă din aceeaşi nestinsă preţuire pentru steaua poeziei românilor.

Diversitatea însăşi a intervenţiilor la tema ultimei ediţii, doar aparent restrictivă („Eminescu şi cosmosul”), confirmă încă o dată interesul nestins faţă de cercetarea universului eminescian, mereu tentantă, precum şi faptul că aceste atât de utile Congrese de la Chişinău marchează la fiecare ediţie paşi concreţi şi stimabili într-un demers ştiinţific destinat să rămână niciodată finit (în paranteză fie spus: sextetul Comitetului de organizare, compus din doctori-habilitaţi, s-ar cuveni fortifiat şi cu includerea unor mai puţin titraţi tehnicieni într-ale organizării, astfel evitându-se stângăciile organizatorice devenite, în Basarabia, obişnuite, dacă nu chiar tradiţionale).

Dar cum de apare o primărie rurală suceveană alături de Academie şi de primăria capitalei basarabe pe frontispiciul unui congres mondial, şi încă, dacă e să ne luăm după geografia politică a veacului, în altă ţară? Explicabil: Dumbrăvenii au devenit demult un reper în opera de omagiere a poetului: aici s-au organizat mai multe ediţii ale Festivalului Literar „Mihai Eminescu”, s-au editat, reeditat sau difuzat lucrări ale unor eminescologi de primă mână, s-au ridicat statui, s-au tipărit unicate filatelice omagiale, într-un cuvânt, s-au izbutit numeroase remarcabile gesturi ce depăşesc obişnuitul orizont cultural al ruralului moldav.

Îmi amintesc că, în 2013, am primit de la preşedintele Republicii Moldova, Timofte, medalia de Stat „Mihai Eminescu” împreună cu Ioan Pavăl, primarul de la Dumbrăveni. Scriindu-i numele, fac trimiterea ce se cuvine la zicerea din popor „omul sfinţeşte locul”. Aşa cum resuscitarea studiilor eminesciene la Chişinău, iniţierea Congresului şi multe altele întru Eminescu se datorează în covârşitoarea măsură trudei acad. Mihai Cimpoi, cele înfăptuite la Dumbrăveni sunt nemijlocit legate de numele primarului Ioan Pavăl.

Dar de ce efervescenţa de la Dumbrăveni? Aici a fost, până în 1848, administrator al moşiei Balş, tatăl poetului, Căminarul Gheorghe Eminovici – am evocat personajul şi perioada în romanul „Căminarul” (colecţia „Eminesciana”, 2012). Potrivit spuselor lui Matei Eminescu, Mihai s-ar fi născut aici la 8 noiembrie 1848. Un bust al poetului s-a ridicat la Dumbrăveni încă în 1902. Avea să dispară în circumstanţe încă nelămurite. După 90 de ani, în 1992, s-a ridicat un al doilea bust, pe soclul căruia s-a dăltuit inscripţia (desigur, contestabilă) „aici s-a născut Mihai Eminescu”. Şi dacă Eminescu n-a văzut lumina zilei la Dumbrăveni, cu siguranţă, spune primarul, „aici a fost conceput”. Pe cât de posibil, pe atât de imposibilă... atestarea documentară – şi nici nu cred că-i nevoie, Dumbrăvenii sunt îndestul „atingători” de biografia familiei Eminovici şi de trecerile poetului pe la conacul Balş pentru a-şi justifica fără nici o discuţie includerea într-un itinerariu eminescian esenţial. Ioan Pavăl: „Eu cred că Dumbrăvenii respiră frumos în umbra poetului.” Aşa-i. Cei de la Dumbrăveni au distribuit la Chişinău o impresionantă recoltă de medalii comemorative, plachete, remarcabile apariţii editoriale pe cheltuiala primăriei (de-a dreptul excepţionale „Albumele de colecţie” editate în colaborare cu Romfilatelia!), elegante plachete destinate participanţilor la Congres, birotică inscripţionată, toate însoţite de opere fundamentale ale eminescologiei (Eugen Simion, Mihai Cimpoi). Rar întâlneşti astfel de excepţionale prezentări grafice, impresionante realizări tipografice şi minuţioasă legătorie, spectaculoasă şi de bun-gust. De n-ar fi fost strădania primăriei întru Eminescu, politicienii n-ar fi descins atât de des la Dumbrăveni (Dragnea a ţinut discursuri, Ponta a inaugurat o grădiniţă ş.a.) – şi, între noi fie vorba, pagubă-n ciuperci!... De admirat cele ce se înfăptuiesc la Dumbrăveni!