Mircea Radu IACOBAN

Minte şi marea presă americană? Doamne fereşte, cum să spui aşa ceva despre gazetăria din Marele Licurici? Cum să te îndoieşti de veridicitatea şi obiectivitatea articolelor publicate în New York Times, gazetă fondată în 1851, creditată, în 2018, cu 130 de milioane de cititori, onorată cu 127 de Premii Pulitzer (record absolut) şi considerată de un Raport WNYC drept „cel mai important ziar din lume”? Sigur că, într-o atât de lungă istorie a unei gazete, mai scapă şi câte un fake-news, se mai adoptă şi poziţii ulterior blamabile. De pildă: deşi cu proprietari evrei (Ochs, apoi Sulzberger), în timpul prigoanei hitleriste, NYT, tocmai spre a se feri de acuzaţia „ziar evreiesc”, a minimalizat Holocaustul, reducându-l la cazuri de persecuţie individuală (nu demult, Netaniahu a refuzat să acorde un interviu cotidianului, considerându-l lipsit de obiectivitate), îolocaustuln 2003, gazeta newyorkeză a sprijinit cu informaţii false invadarea Irakului ş.a.m.d. – se pot găsi destule alte derapaje gazetăreşti intenţionate sau neintenţionate – acestea din urmă, cumva, scuzabile.

Absolut impardonabilă rămâne dezinformarea voită şi interesată, cu montaj de acuze confecţionate şi rea-credinţă până la virgulă. Acum, NYT este în război cu Trump, care, frecvent, mustră gazeta pe Twitter. Treaba lor, n-au decât să se războiască până ninge, în ţara tuturor posibilităţilor nu se ştie cine, până la urmă, învinge. Numai că în cel mai proaspăt scandal (iunie) este amestecată şi România, ţara din care, spre a scăpa de persecuţii discriminatorii (!) Vasile Mutu a evadat în Statele Unite, unde a solicitat azil... politic. Cine să mai ştie, Dl Mutu, de etnie romă, o fi avut ceva de reproşat României, ori România lui. Numai că NYT l-a eroizat pe persecutatul azilant implicat într-o poveste realmente dureroasă: reţinut la graniţa Mexic-SUA, a fost temporar despărţit de copilul său în vârstă de patru luni. Evident, exces regretabil îngăduit de legislaţia americană şi reproşat lui Trump, că tot e gazeta în război cu Preşedintele. Totuşi, juridic vorbind, chestiunea rămâne ciudată: ce faci dacă arestezi un criminal însoţit de copilul său sugar? Bagi şi bebeluşul la puşcărie, îi închizi pe amândoi într-o creşă?

După cinci luni petrecute în America, tatăl, copilul şi soaţa au fost repatriaţi în România, ca să nu spun exilaţi. NYT a speculat incidentul şi, dacă se oprea la vreme, mai nimic de reproşat. Dar de aici începe ditamai panamaua, publicată în ziar şi difuzată pe urmărite canale tv (16 iunie). NYT aruncă o altă piatră în grădina lui Trump, trimiţând o echipă tv în România care să demonstreze cât de persecutat etnic şi obidit este bietul Vasile Mutu, căruia i s-a refuzat păgubos şi abuziv acordarea cuvenitului azilul politic. Dar cine-i, de fapt, Vasile Mutu?  Personajul are un cazier bine garnisit, cu două condamnări în Franţa, cu arestări în România şi cu o reţinere recentă în Vâlcea – în ianuarie 2019 a fost pus sub control judiciar, fiind implicat într-o bătaie cu cuţite şi pistoale – dosarul penal 292/P/2019 este pe rol, în curs de judecare.

Principala acuză adusă României de gazetarii americani, şi cea mai gravă, ar fi aceea că soţia lui Mutu, după recenta naştere prin cezariană, ar fi fost sterilizată (brr! adie a Mengele!) prin legarea nesolicitată a trompelor. Numai că, în arhiva spitalului din Craiova a fost găsită cererea absolut credibilă prin înseşi greşelile de ortografie comise chiar de mâna soaţei semianalfabete: „Solicit legatura tompelor”... Vasile Mutu recunoaşte (declaraţie înregistrată audio) că a fost stipendiat de ziarul american („Normal să fiu plătit, doar faţa mea apare pe toate ecranele!”), gazeta, sub semnătura Caitlin Dickerson, imaginând, cu ajutorul interesat al reclamantului, un tablou complet pe dos: „Soţii Mutu cer despăgubiri Statelor Unite: s-au întors în satul în care au crescut, îngrămădiţi temporar într-o casă mică, pe care o împart cu altă familie....” etc., etc.

Articolul este însoţit de o poză în care vedem câţiva romi amărâţi, pe fundalul rufelor sărăcăcioase atârnate pe funie. Realitatea, descoperită de ziariştii români: familia deţine, între altele, trei terenuri în suprafaţă totală de 2.768 de metri pătraţi, două case, una de 288 mp şi cealaltă de 65, o limuzină BMW 320D... şi nici vorbă să locuiască în amărâta căsuţă roz din poză. Iar titulara averii n-a lucrat niciodată şi n-are alt venit decât îndemnizaţia de creştere a copilului! Vasile Mutu – care-i absolvent de şase clase elementare – sub numele de împrumut Kornea Kapatos, se ocupă, de fapt, cu comercializarea modelelor de lux Audi şi BMW!

Cam aşa stau lucrurile cu persecutarea politică a reclamantului, dar şi cu etica gazetărească a unui mare cotidian american. Dacă urmaşii Unchiului Sam sunt dispuşi să plătească despăgubiri aiuristice, n-au decât; o fac sau n-o fac, oprobriul gazetăresc pentru NYT tot rămâne. Ca şi disculparea gazetei, pur şi simplu neruşinată: „Reportajul nostru (...) a avut la bază luni de documentare riguroasă şi a dezvăluit impactul inuman al politicii de separare a copiilor dusă de guvernul american asupra unei familii.”

Curat murdar! – ar exclama Conul Iancu Caragiale.