Mircea Radu IACOBAN

În urmă cu zece ani, în primăvara lui 2009, trecea în lumea umbrelor a lui George Pruteanu, fost coleg de redacţie în cealaltă vârstă a revistei „Cronica”. Întru totul remarcabilă actualitatea textelor sale publicate în gazetele vremii sau difuzate în emisiuni TV. Întru amintirea sclipitorului gazetar, cedez spaţiul rubricii de azi pentru a reproduce textul uneia dintre uitatele sale tablete televizate (TVR, 1997).

                            *

…Cred că ştiţi, nu se poate să nu ştiţi – încă din şcoală trebuie să-l fi auzit – un citat celebru din Istoriile lui Herodot în legătură cu strămoşii noştri traci şi ramura lor geto-dacii. Vi-l reproduc încă o dată. Iată ce spune Herodot în Cartea a IV-a a istoriilor sale, în paragraful 93 (citez după ediţia de la Ed. Ştiinţifică, din 1961, traducerea fiind a Feliciei Vanţ Ştef): 
"Geţii (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji şi       mai drepţi dintre traci".                                    
Urmând o sugestie a lui Adrian Marino, să mergem însă mai departe. Ajungem la Cartea a V-a. Ce zice Herodot acolo? La început, tot lucruri bune şi plăcute; citez din paragraful 3:          
"După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrînt". 
Aici, însă, se termină jumătăţile care se citează de regulă spre a ne auto-flata. Să citim ce scrie istoricul de acum 2500 de ani mai jos: 
"Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi".          
Simţiţi cum bate pârdalnicul de Herodot, din secolul 5 î.Cr., până în ziua de azi? Şi staţi, că n-aţi auzit încă toată cealaltă "jumătate". În paragraful 6 al Cărţii a V-a, zice aşa, pardon:        
"La ei, la traci, trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă".  
Nu prea ne mai place, aşa e? Şi dacă mai citim, tot în paragraful 6 din Cartea a V-a, că         
"La traci există următoarea rânduială: îşi vând copiii pentru a fi duşi peste hotare", chiar că, din lăudător al străbunilor, Herodot devine parcă primul "denigrator" (în slujba cine-ştie-căror agenturi) al neamului nostru şi al tranziţiei noastre dinspre of spre aoleu.     
Eu n-am timp să comentez, ci doar v-am supus judecăţii ambele jumătăţi ale observaţiilor sale nepărtinitoare. 

Să trec la cealaltă vorbă, care se spune şi ea de obicei trunchiată stupid. Nu e chiar fără legătură cu cea dinainte, deşi le despart zeci de secole. Mai ales după 1989, s-a putut auzi, în varii împrejurări, ideea că în societăţi ca a noastră, care au suferit un brusc proces de liberalizare, ar funcţiona o obsesie colectivă, ca un comandament unic, faimosul îndemn al omului de stat francez din veacul trecut, François Guizot: “Enrichissez-vous!” Îmbogăţiţi-vă!   
DAR e un fals! E doar o jumătate! Ministrul lui Ludovic Filip n-a dat acest sfat cu alură sălbatică: faceţi orice, un ţineţi seama de nimic, călcaţi pe principii sau pe cadavre ca să puteţi dormi pe o saltea de bani! Nu! Nici vorbă! E absurd: Guizot, care era şi un fervent credincios protestant, deci având cultul străduinţei în suflet şi frică de Dumnezeu, nici n-ar fi putut propovădui aşa o grosolănie. Spusa sa întreagă, pe care vulgarizatorii ne-au transmis-o ciuntită, este: “Enrichissez-vous par l'épargne et le travail!”, adică “Îmbogăţiţi-vă prin buna chivernisire a banilor şi prin muncă!” E cu totul altceva. Împrejurările de atunci seamănă întrucâtva cu cele de acum: în 1843, când a spus Guizot aceste vorbe, în Franţa se punea problema ca populaţia să înceapă a-şi folosi drepturile politice şi sociale cucerite prin Revoluţie, pentru a o duce mai bine. Dar e incorect să i se atribuie înţeleptului demnitar şi istoric premisele capitalismului de junglă sau maidan care se practică masiv la noi. 

Vă salut cu cea mai tracică solemnitate.

George PRUTEANU