Mircea Radu IACOBAN

Surprize: am aflat, în podul casei, gazete vechi de 30-40 de ani. Sunt scrise cu â din i, poartă, pe frontispiciu, îndemnul „proletari din toate ţările, uniţi-vă!” şi-s redactate în limba de lemn a epocii. Şi am dat peste pronosticurile anului 1973 cu privire la evoluţia umanităţii – de fapt, dulci iluzii ale omenirii: în 1982 se va obţine vindecarea cancerului, în 1983 va fi inaugurată prima bază umană pe lună, în 1985, durerile fizice vor fi complet anihilate prin procedee electronice; tot în 1985, Oceanul Atlantic va fi traversat în 50 de minute; în 1986 se vor realiza sporuri de inteligenţă pe bază medicamentoasă, în fine, în 1988, media de viaţă pe Terra va depăşi 90 de ani. Cât despre sport: în 1985, recordul la 100 m plat va coborî sub 8 secunde, în 1987, organe artificiale, din material plastic, le vor înlocui pe cele paradite în accidente competiţionale (aşa că Halep n-ar mai fi abandonat la Stuttgart...), iar în 2000 se va desfăşura primul concurs de atletism pe alte planete. Praful şi pulberea s-a ales din toate aceste prea optimiste pronosticuri! Barem o previziune să fi fost confirmată, dar... nici una, zero!! Și nu-i vorba de o proorocire a babei Vanga, ci de cifre şi date selectate după consultarea „viitorologilor” de prestigiu şi a unor faimoase instituţii de cercetare din Europa şi America. De unde se vede că aşa numiţii „futurologi” au şi stofă de politicieni: promit marea cu sarea, într-un perpetuu entuziasm de-a dreptul delirant! Drept pentru care îmi permit să nu iau în seamă o pronosticare „globală” ce avertizează că se aşteaptă nici mai mult nici mai puţin decât ... dispariţia bărbaţilor!! Nu-i o cimilitură încâlcită şi interpretabilă gen Nostradamus, ci argumentată ştiinţific de rezultatul unor îndelungate studii clinice şi paraclinice: cromozomul Y, mai firav şi mai retractil la partea bărbătească, agresionat de factorii poluanţi, se va zbârci şi ofili până când sexul tare se va retrage de pe scena istoriei! Măi, să fie! Asta înseamnă că urmaşele urmaşilor noştri vor putea admira curiozitatea numită „bărbat” doar în cine ştie ce rezervaţie, să zicem la Vânju Mare, unde au fost păstrate, prin grija „Societăţii pentru Istoria Masculinităţii” şi a Muzeului Antipa, ultimele exemplare de Ghiţă, Vasile şi Codrin! Să ne îngrijorăm? Doar Domnul poate şti. Ai senzaţia că în chiar numele lui glăsuiesc apostolii de azi ai futurologiei, între care Ray Kurzweil (în anii ′80 prezicea inspirat rolul central pe care internetul îl va avea în viaţa omenirii!), entuziast susţinător al integrării inteligenţei umane cu cea artificială: „Vom deveni în mai mare măsură non-biologici. Abilităţile biologice ale minţii umane se dezvoltă în ritm liniar, pe când cele non-biologice ale tehnologiei se dezvoltă exponenţial.” Până în 2045, crede Kurzweil, „ne vom extinde inteligenţa de un miliard de ori.” Și ce-o să fie? Acum, corpul uman funcţionează cu un „software învechit”. Modificându-l, vom izbuti să ne controlăm greutatea indiferent de ce mâncăm, să eradicăm maladii „globale” precum diabetul, iar „în maximum zece ani vom avea la dispoziţie realităţi virtuale absolut convingătoare, cel puţin în ceea ce priveşte simţurile vizual şi auditiv.” Hainele ni le vom confecţiona acasă, utilizând imprimanta 3-2, care se va insinua în cele mai multe dintre procedeele tehnologice actuale. Agricultura va deveni verticală, economisindu-se astfel mare parte din suprafaţa Terrei, pe masă vom avea bucate din plante hidroponice, fructe, legume şi carne clonată in vitro. Energia utilizată va proveni exclusiv din sursa solară. Munca fizică ne-o vor face roboţii, şi, probabil, perpetuarea speciei se va asigura prin fertilizarea in vitro. Speranţa de viaţă (s-a dublat în ultimii 200 de ani) va continua să crească. Efectul final: vom rămâne pururi tineri! Și cum bărbaţii urmează să dispară (n-a spus-o Kurzweil, dar o susţin colegi de-ai dumisale la fel de respectabili), mă-ntreb dacă nu va deveni teribil de plicticoasă o lumetânără exclusiv feminină, în care toată literatura întemeiată pe „un băiat iubea o fată” (inclusiv „Romeo şi Julieta”) devine obiect de muzeu, dau faliment producătorii de aparate de ras, de „Viagra” şi suspensoare, iar sublimele noastre texte de muzică uşoară, croite pe eternul „vei pleca / vei reveni” o iau la vale, pe apa Sâmbetei. Mie, unul, nu mi-ar displace să vieţuiesc într-o lume exclusiv feminină, însă, vedeţi Dvs., dispariţia sexului tare ne paşte fără alegere şi cruţare; nu-i, deci, aplicabilă soluţia balcanică „ori toţi scăpăm, ori toţi muriţi”. Aşa că închei, fireşte, cu un îndemn adresat femeilor de pretutindeni: bucuraţi-vă de noi... cât mai suntem!