Mircea Radu IACOBAN

Dacă ar fi după mine, aș interzice complet reclama la medicamente și la așa zisele suplimente alimentare: doctoria să ți-o prescrie doctorul. Dar nu-i cu putință, câtă vreme, zice-se, s-ar încălca dreptul ceățeanului la liberă informare, ar fi prejudiciate interese comerciale (teoretic) legitime și am nega abuziv dreptul la existență și utilizare a remediului minune. Că zi de zi, ceas de ceas, se încalcă articolul 224 din Codul Penal (înșelăciune) nu interesează pe nimeni: bani să iasă, lumea-i  plină de fraieri, așa zisul remediu se vinde sau nu se vinde, dar radioul, televiziunile, presa scrisă, internetul, au profitul din publicitate asigurat. „Gazeta sporturilor” n-o citesc numai Cicâldău și Becali, este un cotidian de mare tiraj, cu cititori de toate vârstele, profesiile și  orientările politice, drept pentru care un semnal publicitar tipărit aici are greutate (și este taxat în consecință). În numărul din 8 martie, pagina 5, citim  mărturia lui „Andrei (65 de ani) București: Doctorul își încrucișa mâinile și îmi dădea niște gunoaie, care nu mă ajutau cu nimic! Dacă nu era anunțul din ziar, cred că crăpam! Doamne, cu mâna pe inimă am folosit preparatul biostimulator, dar a ajutat (nota mea: de ce „dar” adversativ, care-i logica?). A ajutat, s-a liniștit, și acum hipertrofia prostatică a dispărut. Mulțumesc!” Care va să zică, doctorul criminal – subînțeles: doctorii criminali – stau cu brațele încrucișate, lăsând bieții pacienți „să crape”: ori nu vor să-i ajute, ori nu se pricep, ori, ca-n filmele cu asasini în serie cu  halate albe, omoară pe capete din pură plăcere sadică. Adrian n-a „crăpat” datorită  preparatului minune deocamdată fără nume (!), comercializat de o firmă anonimă (!!), singurul reper concret constituindu-l un număr de telefon la care poți apela doar pentru a trimite banii! N-a crăpat nici „Domnul Florin” (?), care, în aceeași gazetă, se confesează: doctorul „aproape m-a adus la invaliditate. Dacă nu mi-aș fi luat treburile în propriile mâini, astăzi nu mai eram aici!” Iată și  formidabilele performanțe ale „biostimulatorului introdus în România la începutul acestui an”: 1 – „acționează cu 78% mai eficient asupra reducerii hipetrofiei prostatei”. Nu se menționează nimic despre studiul clinic ce a condus la asemenea fulminant rezultat, ce grupe de pacienți au  fost monitorizate, câți și cât timp, sub supravegherea cui, și de cine a fost omologată senzaționala cercetare de statistică medicală. O astfel de precizare procentuală este pur și simplu aiuristică și imposibil de obținut: 78% mai eficient...față de ce? Față de idealul urinării fericite? Minunea nr. 2 – „golește de 12 ori mai repede tractul urinar.” Al cui, al lui Andrei & Florin? Al locuitorilor cartierului Băneasa? Al celor din regiunea Nord-Est? Pot ofertanții să explice cum au  obținut cifra? Minunea 3 – „reduce cu jumătate frecvența de urinare (deja după primele zece zile).”  Or fi și alte repere pentru stabilirea performanței în afara monitorizării micțiunii fantomaticilor Andrei și  Florin? Care-s? Unde-s? Minunea 4 – „redă eficient pofta sexuală.” Capitol la care nici Andrei (63 de ani), nici Florin (vârstă neprecizată) nu-și destăinuie isprăvile erotice reșapate post-tratament. Nu mă îndoiesc că „pofta sexuală” le-o fi revenit, dar mă tem că nu pofta-i primejduită de hipertrofia prostatei, ci prestația în sine: „aferim bunăvoința dacă nema putirința”. Într-un fel sau altul, pofta, slavă Domnului, rămâne, fără terapie medicamentoasă, până la adânci bătrâneți, că ochii văd, inima cere – numai că nu-i  de ajuns pofta de mâncare, trebuie să ai și ce pune pe masă... Ceva mai  exact este redactat chenarul destinat vânzării produsului minune: suni la telefonul cutare, te înscrii în „Clubul de reduceri” (Clubul cui, că nu se spune?) și „obții între timp preparatul” (cum vine asta „între timp”?)  cu ditamai discount-ului de 70% (de la 330 lei, la 99 lei). Curat chilipir! Nu zic numaidecât nu, poate, cine știe, produsul o fi  având ceva proprietăți curative, dar reclama e cusută cu atât de obraznică „rață” albă, de parcă ar fi un text destinat retardaților mintali: prostovanilor, dați  paraua, că fără noi vă nenorocesc doctorii! Între altele, ordinară insultare a medicilor și medicinii! Și mă întreb dacă „Gazeta Sporturilor” se consideră chiar inocentă când este atât de limpede vorba de promovarea naiv-șmecherească a unei tentative publicitare de la o poștă rău mirositoare, cu urmări ce pot afecta nu numai portofelul, ci și sănătatea cititorului. Uimirea mea deplină: până la trimiterea în farmacii, fiecare nou medicament este testat ani în șir, având nevoie de avize peste avize. Cine și când avizează formidabilele remediii minune? Nu  cumva nimeni, niciodată?  Atunci, cum de-i îngăduită reclama?

Pe de altă parte, având și eu  o vârstă ce obligă la măsuri preventive, nu-mi pot reprima întrebarea „și, totuși, dacă?”

Ia să sun la 031.229....