Mircea Radu IACOBAN

În sfârşit... s-a sfârşit campionatul „regulat”! Ca-n toate ediţiile ultimilor ani, am avut parte de ceva emoţii şi de ceva bucurii, n-au lipsit surprizele, ne-am făcut iluzii, urmate, implacabil, de cuvenitele deziluzii... Odată cu primăvara, de ce n-ar renaşte şi speranţele într-o reînnoire, într-o schimbare, într-o revigorare a fotbalului românesc... care, de fapt, numai românesc nu-i? Se zice că schimbarea ar fi motorul progresului; de unde începem? Greu de răspuns, câtă vreme la moară nu-s grăunţe culese de pe ogorul nostru, râşniţa fotbalului continuând să macine scrâşnit marfă de import. Mă puneam în locul selecţionerului prezent ici-colo pe stadioanele cu tribune goale: de aş fi în locul, pe cine aş alege? Toţi, o apă şi-un pământ! Și mă-ntreb cum ar fi arătat fotbalul românesc fără Școala Hagi, singura floricică dătătoare de speranţe într-un peisaj spuzit de „capoverdani” şi senegalezi. Pe de altă parte: nu cumva n-ar trebui ridicată schimbarea la rang de unic şi general remediu? Englezii au în vigoare legi adoptate în 1628, Constituţia americanilor a fost legiferată la 1787, cum de pe-acolo nu sună atât de strident goarna schimbării? Simplu: ca să nu schimbi, trebuie să ai un fond ce merită păstrat. Noi, în fotbal, ce-am avea? Codul Burleanu? Să ne închipuim că patronul lui Solari era Becali; după dezastrul cu Ajax, Gigi l-ar fi dat afară în doi timpi şi trei mişcări. Declaraţia imperturbabilă a antrenorului de la Real Madrid: „Trebuie să fim profesionişti şi să venim mâine la antrenament pentru a lucra şi a fi cei mai buni.” Atitudine justificată prin aceea că „Real” are ce păstra: o fantastică vitrină cu trofee, o construcţie unică de club profesionist, o mentalitate de pururi învingător, capabil să înfrunte şi să depăşească demn momentele nefericite, de neevitat în istoria oricărei mari echipe. La noi, schimbare înseamnă atât: dare afară şi recurgere la importuri, de regulă la mâna a doua. Care, la urma urmei, arată şi enorma diferenţă dintre fotbalul românesc şi cel cu adevărat european: în Italia, Montini a jucat 26 de meciuri în divizia B şi a marcat două goluri; abia venit la „Dinamo”, înscrie de şase ori în trei meciuri de primă ligă românească! Iar scurta istorie a „Politehniciii” Iaşi în cupele europene (2017-2018) devine pilduitoare pentru înţelegerea strâmbă a schimbării ca „motor al progresului” (Marx). În campionatul trecut, ieşenii au obţinut cele mai aplaudate performanţe: calificată în play off şi-ntr-o cupă europeană, „Poli” bifase, în campionat, 15 meciuri consecutive fără înfrângere. Cum i-a sărbătorit conducerea clubului pe fotbalişti? Dându-l afară pe antrenorul Neagoe şi aducându-l pe Stoican (care tocmai retrogradase „Pandurii”). Reziliind, apoi, contractele multora dintre jucătorii care au pus umărul la tot ceea ce se izbutise până atunci. Bomboana pe colivă: au descoperit pe la Baia Mare un „investitor” cu studii de filosofie şi l-au miruit cu contract de manager. Care, potrivit surselor din interiorul clubului, n-a investit nimic, echipa aflându-se acum în adevărat dezastru financiar. Antrenorul concediat, Neagoe, a reuşit spectaculos să aducă în play off o echipă abia promovată, în vreme ce Stoican a rămas să se zbată cu ieşenii în play out. Iar conducerea bicefală a „Politehnicii” o ţine înainte cu trăsnăile, dispensându-se taman acum de serviciile celor doi oameni de gol, Cristea şi Flores. Dacă, în primul caz, s-ar putea mai putea aduce eventuale argumente în favoarea deciziei transferării la Craiova, Cristea făcându-şi deplin datoria ani în şir faţă de clubul moldav, în cel de al doilea, uimire fără margini: cum şi de ce să-l cedezi pe Flores pentru ridicola sumă de 50 de mii de euro şi cum să nu bănuieşti, precum Prunea, alte „mişculaţii” financiare oculte? De la plecarea celor doi, ieşenii au uitat să şuteze la poartă şi au pierdut la modul penibil meciuri pe care le-au dominat autoritar, ratând cât se poate de motivat accederea în play off. Halal înnoiri! Dar pentru a nu lăsa impresia că-s inamic de principiu al schimbării, închei apreciind la superlativ modificările pe care International Board le aduce regulamentului. Mai întâi schimbarea jucătorului nu se va mai face pe la centru, ceea ce elimină enervantele trageri de timp la ieşirea din teren. Apoi, adversarii nu mai sunt acceptaţi în zid, astfel excluzându-se clinciurile greu şi îndelung descâlcite de arbitri. Dispare ideea de henţ involuntar la marcarea unui gol, precum şi alte modificări pe cât de mărunte, pe atât de binevenite. Bravos!