Mircea Radu IACOBAN

Am făcut socoteala cu creionul pe hârtie: Anamaria Prodan „agent FIFA, realizator tv şi fotomodel român” a purtat pe ea, la interviul acordat „Gazetei sporturilor”, bijuterii diverse în valoare totală de 586.500 de euro. N-am pus la socoteală şi telefonul mobil, pare-se, un iPhonex64gb care, conform ofertelor pe internet, poate fi achiziţionat cu doar 74.000 de euro. Din poză se observă că-i placat cu aur, deci, putem bănui că respectivul unicat depăşeşte suta de mii; dacă mai adăugăm şi celelalte mărunţişuri „de firmă” expuse la purtător, parcă-parcă s-ar rotunji milionul. Iată, de altfel, inventarul exact al tezaurului mobil de pe Anamaria Prodan: un inel de logodnă cu diamant alb (150.000 euro – în presă s-a anunţat divorţul de Reghe, cum rămâne cu inelul, se-mparte în două?), alte două inele cu diamante (150.000 euro), geantă Hermes Kelly Crocodile (80.000 de euro), lanţ Tennis cu diamante (50.000 de euro), ceas Hublot cu diamante (50.000 de euro), telefon iPhoneXs cu autentificare facială (valoarea declarată, 6000 de euro, pare a fi cu mult sub cea aflată de noi în cataloage; o fi vorba de variante constructive – oricum, n-are rost să ne încurcăm din pricina câtorva zeci de mii de euro într-o discuţie despre milioane), inel Reghe cu diamante (5000 euro), hanorac şi pantaloni Dsquared (1500 euro), adidaşi Alexander McQueen (600 euro) ş.a. Cinstit vorbind, „agenta FIFA” îşi merită incredibila bunăstare opulentă, chiar dacă trădătoarea poşetă din piele de crocodil ar asocia-o cu o altă doamnă de succes, acum aflată prin Costa Rica. Nici o legătură: Anamaria şi-a câştigat averea respectând toate legile, ce-i al ei, e pus deoparte, nimic nu-i de furat, nimic de reproşat. Poate, cine să mai ştie, încasările mamei, cântăreaţa Ionela Prodan la nunţile românilor din ţară şi de peste ocean n-or fi fost chiar riguros declarate, dar, repet, funcţionează prezumţia de inocenţă, cu atât mai mult cu cât mai pândea şi necruţătorul fisc american. Reghe câştigă şi el destul, Emiratele plutesc pe un ocean de petrol, altfel spus, de dolari, şi nu-i prost cine ia, vinovat e cel ce dă. Doamna Prodan a fost prima preşedintă din România a unui club de fotbal, apoi manager general la Universitatea Cluj, şefă pe la Concordia Chiajna, Gloria Bistriţa etc. – şi, cu siguranţă, nu-i deloc uşor unei femei să strunească năbădăile fotbaliatorilor noştri, merit pentru care a şi primit de mai multe ori Premiul de manager al anului. Iată că a izbutit! N-o cunosc personal, dar dintr-un CV ca al ei nu se poate decât concluziona că pronia cerească a dăruit-o cu talentul izbutirii în viaţă, spre deosebire de ghinioniştii ce fac umbră pământului vieţuind anost şi păgubos de la o leafă la alta. Emil Cioran atrage însă atenţia că „orice formă de talent merge mână în mână cu o anume neruşinare” – şi aici ajungem la discuţia de fond, fiindcă, oricât de cârcotaşi şi invidioşi am fi, nu milioanele familiei Prodan interesează şi, probabil, irită, ci ostentaţia stupidă şi agresivă cu care-s etalate într-o ţară ce a fost, este, şi se va număra totdeauna printre săracii Europei. „Eu îmi cumpăr orice-mi place şi niciodată nu mă uit la preţ” – declară presei Anamaria – „Ce contează preţul? Ha, ha, ha!”, „Este un mod de a trăi cu care m-am născut”, „Sunt un om asumat şi dacă-mi doresc ceva în viaţa asta, nu-i dau socoteală nici lui Dumnezeu”. Cu atât mai mult nouă, celor care n-am avut fericirea să ne naştem cu astfel „mod de a trăi”, ci, dimpotrivă, socotim de trei ori fiece bănuţ când e să cumpărăm punga cu cartofi de la Kaufland. O fi îndreptăţită să se considere „cea mai frumoasă, şi ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place”, „sunt perfecţiunea întruchipată” (nu-i deloc şi părerea mea, dar asta-i altceva), este dreptul ei, fără îndoială, să aibă casă de un milion în USA, alta în Emirate, unde-şi ţine copiii la şcoală, numai că a face deschis şi abuziv caz de bogăţia ta înseamnă ostentaţie de gust îndoielnic şi lipsă de elementar bun-simţ. Numai cu câte minunăţii purta pe ea Anamaria în ziua interviului la Gsp., de parcă era Tezaurul lui Justinian, s-ar putea finanţa un centru de fotbal pentru copii-tineret, construi un dispensar, o şcoală, câteva terenuri de sport. Dacă tăcea, filosof rămânea! Fii bogat, dacă n-ai încălcat legea, dar nu fi neam prost! „Ceea ce nu opreşte legea, opreşte buna cuviinţă”, spunea mustrător Seneca. Dar de unde nu-i, atunci nu-i, cu atât mai mult cu cât bunul-simţ a ajuns Cenuşăreasa prezentului!