Mircea Radu IACOBAN

Chattanooga este un oraş din Tennessee. Nici mare, nici mic – până-n 200.000 de locuitori. Are sumedenie de gazete mai mult sau mai puţin locale, în lista oficială a cărora nu vei găsi menţionat şi „Buletinul Clubului Român din Chattanooga”. Care, totuşi, nu numai că există, dar curând va sărbători apariţia numărul 100. Ceea ce înseamnă că şi pe-acolo, departe, s-au aciuat români, care, spre cinstea lor, nu numai că vor să-şi păstreze limba strămoşească, dar se arată interesaţi şi de cele ce se petrec în fostul „acasă” mioritic, „Buletinul” reproducând fără nici un parti-pris politic diverse articole din presa românească. Şi, probabil, pentru a menţine interesul cititorului „mediu”, le asezonează cu noutăţi diverse şi spectaculoase, recoltate din producţia agenţiilor de presă de pretutindeni.

În numărul 87 (ianuarie 2019) se publică o lungă listă de profesii foste, actuale şi viitoare. Parcurgând-o, înţelegi mai bine temeiurile lumeşti ale romanţei „Azi toate s-au schimbat” – doar bietul tei mai păstrând câte ceva din culorile tot mai şterse ale unui „a fost odată” pe nesimţite erodat de coroziunea timpului. Interesant: se schimbă neîncetat nu numai mentalităţi, soluţii tehnice, gusturi, mode, graniţe, obiceiuri, ci, pe nesimţite, şi profesii: unele dispar, altele se insinuează de-a dreptul agresiv în realitatea veacului XXI. Cele mai vechi profesii din lume care fiinţează şi azi ar fi, întâi de toate, prostituţia, apoi, în ordine, aceea de agricultor, profesor, miner, scriitor (?!), preot, bucătar. (Aş zice că şi cea de ostaş - militar, soldat, războinic, luptător – s-ar cuveni adăugată.)

Printre cele mai rare profesii din lume ar fi fost aceea de povestitor: pe vremea când analfabetismul era larg răspândit, în marile hale ale întreprinderilor manufacturiere existau cititorii de poveşti care ajutau la alungarea monotonie şi plictisului. Am cunoscut „povestitori” în Cuba, la „Empresa” de havane „Partagas”: la microfon, citeau din Dickens ori din Balzac şi lucrătorii reacţionau vocal aprobator sau dimpotrivă, în funcţie de evoluţia acţiunii. Printre meseriile ciudate şi rare sunt menţionate degustătorii de mâncare pentru animale, încălzitoarele de pat (fete tinere care se vârau în aşternutul rece din castelele nobililor spre a le încălzi – fără, se spune, conotaţii sexuale), inspectorul de nuci de cocos (decide gradul de coacere), în vreme ce profesiile deosebit de periculoase ar fi cele ale marinarilor de pe vasele de pescuit, spălătorilor de ferestre la blocurile turn, dresorilor de crocodili, toreadorilor, astronauţilor, poliţiştilor.

Cele mai bine plătite profesiuni sunt cele din lumea medicală, show business, sportivi profesionişti, directori de corporaţii. În SUA, medicina îşi onorează slujitorii (în special chirurgii) cu lefuri de circa 200.000 $ pe an. În sport, trai pe vătrai: Messi primeşte 84 de milioane de dolari pe an, plus 30 de milioane din publicitate şi de la sponsori, depăşindu-l astfel de Neymar (71 cu 19) şi Ronaldo (61 cu 47). Recordul în boxul profesionist îl deţine Floyd Mayweather (în medie, 275 de milioane $ pe an). Realizatorii TV se numără şi ei printre fericiţii sorţii: Cooper de la CNN a adunat o avere de 100 de milioane $, iar Hannity, 80 de milioane. Actorii de cinema, regizorii, producătorii, cântăreţii îi depăşesc de departe: Merv Griffin a trecut de miliard, Tom Cruise de 550 de milioane, George Clooney de 500, Jack Nicholson de 400, Madonna de 800, Celine Dion de 360. Cele mai prost plătite profesiuni: muncitorii agricoli, barmanii şi chelnerii (fără a se lua în calcul bacşişurile), spălătoresele, lucrătorii din fast-fooduri. Profesiuni neobişnuite bine plătite: bounty hunter-ii, specializaţi în capturarea datornicilor – ei primesc un procent din suma datorată. Îngrijitorii de insule particulare se laudă cu circa 100.000 $ pe an, cascadorii cu 90.000. În Costa Rica, la taxa de parcare se adaugă „cuidacarro” – suma ce-o plăteşti unor guarzi ca să-ţi păzească maşina în parcare.

Profesiunile cele mai rele din istorie: „băiatul de pălmuit” (în Anglia medievală se închiria un puşti care să primească, la nervi, palmele odraslelor răsfăţate), „amintitorul” – în Evul Mediu, bogătaşii care se îmbătau criţă la petreceri aveau cu ei un însoţitor care să le amintească a doua zi cele întâmplate peste noapte, traficanţii de cadavre (dezgropau morţii în sec. XIX, spre a-i vinde pentru practica studenţilor), groparii de ciumaţi, curăţitorii de haznale, negustorii de lipitori.

Profesiuni dispărute în veacul nostru: acarii de la căile ferate, oamenii-reclamă, hamalii din gări, dactilografele, ceasornicarii (aş, la noi, mai sunt; aş adăuga însă remaiezele). Încă din secolul trecut n-ar mai exista lăptari, plutaşi, birjari (în Egipt sunt câţi vrei!), operatoare în centrale telefonice, zeţari, copişti, pălărieri, rotari, telegrafişti, sifonari, sacagii. Sunt în pericol să dispară poştaşii, croitorii, bibliotecarii (!), strungarii, contabilii (!). Politicienii nu-s pe listă.