Mircea Radu IACOBAN

Cândva fală a fotbalului românesc, şi „Steaua” (FCSB) şi „Dinamo” au fost eliminate penibil din Cupa României, prima de „Dunărea” Călăraşi, echipă nou promovată, a doua de mărunta Csikszereda! În cazul celor din Miercurea Ciuc, care au drept camarazi competitori în Liga III-a de calibrul „Abatorul Slobozia”, „Sportul Ciorăşti”, „Vediţa” Coloneşti, „Înainte” Modelu, „Sănătatea” Darabani, aş zice că nu mai pot opera poncifurile justificative „întâmplarea”, „norocul”, „aşa a fost să fie”, întrucât avem de a face cu o construcţie solidă, de perspectivă, care a şi adus în atenţie, odată cu rezultatul din Cupă, câţiva promiţători tineri fotbalişti cvasi-necunoscuţi. Explicaţia (sau una dintre ele): Clubul patronat de Consiliul Local Miercurea Ciuc a înfiinţat „Academia de fotbal a Ţinutului secuiesc” printr-un parteneriat stabilit în 2013 cu formaţia maghiară „Puskas F.C.” Deci, banii vin din Ungaria. Ne place, nu ne place, mă tem că s-ar cuveni să luăm mai atent aminte la ansamblul politicii maghiare în spaţiul românesc, fiindcă, manevrând cu pricepere bărcuţa celor cinci procente, concetăţenii noştri care vorbesc ungureşte par a se dovedi mai abili, mai capabili, mai echilibraţi şi mai ancoraţi în realitate decât politicienii mioritici. Pare valabil şi-n sport. Alături de cheltuielile cotidiene, la Csikszereda se înregistrează investiţii serioase pentru o echipă de Liga a III-a: deocamdată, nocturna a fost închiriată, dar se preconizează amplasarea uneia permanente, iar gazonul cochetului stadion cu 1000 de locuri (cum s-a văzut în transmisia televizată, inspirat combinat arhitectural cu clădirea de trei etaje a „Academiei”) va avea instalaţie subterană de încălzire. Alături de terenul central, „Academia” dispune de trei terenuri sintetice, un cămin cu 200 de locuri (50 pentru fotbaliştii din lot, 150 pentru tinerii din provincie aduşi să-nveţe carte şi fotbal la Miercurea Ciuc), sală de forţă, cabinet de fizioterapie cu medic specializat, cabinet de psihoterapie, de asemenea cu medic, bibliotecă, sală de lectură, cantină-restaurant cu două săli de mese, alte dotări administrativ-gospodăreşti. Chiar mă emoţionează chestia cu biblioteca! Ar fi primul stadion cu astfel de dotare, până acum vorbindu-se, în universul fotbalului românesc, doar despre cărţi cu popi, dame şi valeţi... De aici încolo s-ar părea că se ivesc, totuşi, niscaiva probleme colţuroase şi complicate: câtă vreme Budapesta condiţionează susţinerea financiară de păstrarea în lot şi-n Academie a unui procentaj etnic maghiar de 80% nu-i discriminare? Se încalcă ori nu Legea 324/2006? Dacă ne luăm strict după definiţie şi după litera actului normativ, da, fiind vorba despre „o acţiune care presupune tratament diferit (...) din cauza apartenenţei la un anumit grup social; formă de excludere sau de respingere”. Nu numaidecât a românilor transilvani, ci şi a oricărui ne-maghiar ce depăşeşte acel „numerus clausus” şi ar vrea să activeze la Csikszereda. Ceea ce, tacit, se practica de mult: acolo, în lotul afişat pe internet, figurează 24 de fotbalişti, dintre care un singur român şi un brazilian – cum ar veni, cam 10%. Calculul l-ar include şi pe român între „străini”, ceea ce, în ţara lui, poate părea ciudat. Nimeni nu s-a gândit vreodată să reproşeze clubului că are prea mulţi ori prea puţini maghiari pe gazon; acum, condiţionarea se face din direcţia cealaltă, deschis, la „faţă de cortină”: Budapesta dă banii dacă-i păstrat procentajul (a se vedea „Gazeta sporturilor” nr. 259). De fapt, discriminări întâlnim pretutindeni şi la tot pasul (recent mi-a fost respinsă cererea pentru card la Metro: „nu eliberăm pentru pensionari”!), unele putând fi încadrate, mai ales în cazul minorităţilor, şi-n ceea ce se numeşte „discriminare pozitivă”. Nu ştiu cum ar fi privită înfiinţarea unei astfel de „Academii”, de astă dată cu condiţionarea 80% români, să zicem, la Gyula; nu-s sigur că ar fi privită chiorâş, fie şi pentru motivul că românii din zonă au fost în bună măsură asimilaţi şi bazinul de recoltare a talentelor este, fatal, tot mai limitat, şi chiar dacă există o anume tradiţie, cea dintâi lege europeană discriminatorie (atunci la adresa evreilor) s-a emis la Budapesta în 1921. Și mai puţin amendabilă ar fi în teritoriile de „afară” ce găzduiesc milioanele de români emigraţi; dimpotrivă, chiar, sunt sigur că ar fi şi oficial salutată. La urma urmei, şi Wizzair, companie ungurească, funcţionează pe teritoriul României, cu piloţi şi alt personal navigant român; de ce nu s-ar aplica principiul de la Miercurea Ciuc? Păi fiindcă aici se încasează bani, nu se dau... Pe de altă parte, de nu s-ar implica o Primărie românească într-o activitate de excludere a românilor, ar rămâne o iniţiativă privată, treaba lor, de când lumea, cine plăteşte comandă muzica. Oricum, acuza „furtului de talente” s-ar justifica cumva doar dacă statul român ar fi (fost) capabil să înfiinţeze şi să susţină pretutindeni în Transilvania (şi nu numai) „academii” precum cea de la Miercurea Ciuc. Nu eşti în stare s-o faci tu, o face altul.