Mircea Radu IACOBAN

Sunt mişcat, zguduit, dezolat, încremenit, stupefiat: gazetele anunţă cumplita veste a pensionării lui Ilie Dobre! Pentru Dumnezeu, Ilie, cui ne laşi? Datorită ţie a avut şi România un titlu mondial la fotbal. Nu la joc, ci la urlat.

Ai stabilit un formidabil record mondial, izbutind „cea mai lungă descriere a unui gol” – ce prostie! – validată de World Record Academy: 31 de secunde fără respiraţie. Trebuie să fim mândri: după cum ne spune însuşi recordmanul, „portughezii şi spaniolii mai comentează (sic!) îndelung golurile, dar sunt departe de aşa performanţe.” Opinia mea, de cârcotaş care a practicat aceeaşi meserie în tinereţe, este că totul e-o tâmpenie cât casa şi n-are nimic comun cu gazetăria radiofonică. World Record Academy înregistrează tot soiul de performanţe măreţe; recordul lui Dobre este încadrat de purtarea pe nas a 11 laviţe în balans (70 kg, Li Hongxiao, China), cel mai lung platou cu brânză diversă (1122 kg, Anglia), vopsirea părului în verde, alb şi orange la 62 de persoane într-o singură zi (frizerul Bennett, Irlanda), precum şi multe alte răsunătoare performanţe mondiale similare. Cum se ştie, Dobre l-a impresionat şi pe fostul nostru preşedinte Băsescu, care l-a decorat cu Ordinul „Pentru Merit”, decoraţie ce recompensează „apărarea intereselor supreme ale ţării, dezvoltarea economiei naţionale, rezultate în domeniul ştiinţei, artei şi culturii” (?) Ceva mai complicată rămâne povestea acestor „recorduri mondiale” atribuite de o firmă care anunţă pe internet câte parale trebuie să-i trimiţi ca să-ţi furnizeze diploma (am detaliat, cu alt prilej, datele de contact, tarifele, modalităţile de comandă şi de plată etc.) Fireşte, apreciez total pe dos inedita performanţă, încadrabilă mai degrabă într-o lumpen–prestaţie gazetărească, câtă vreme maxima emisie vocală nu marchează şi o maximă realizare în teren. Altfel spus, golul înscris direct din corner de Hagi junior ar merita, poate, o astfel de celebrare unică şi exaltată (comentatorii de la faţa locului, netalentaţi şi neperformanţi, au făcut-o entuziast, dar fără să-şi dea poalele peste cap). Când îţi martirizezi foalele ca să ţipi din toţi bojocii dacă F.C. Voluntari încasează al şaptelea gol, nu mai există nici o justificare faptică, de conţinut, ci-i o buriceală primitivă de copil... nu mai zic cum. În motivarea recordului se vorbeşte despre „cea mai lungă descriere a unui gol”. Care „descriere”? Care „comentare”? Ridicol! Descrierea presupune „expunere, înfăţişare, redare, zugrăvire, descripţie”, înseamnă „a prezenta ceva în cuvinte” (vezi Dicţionarul). Intempestivul crainic, având şi o bază de articulaţie avariată, care nu-i permite să ducă inteligibil frazele până la capăt, înlocuieşte relatarea faptică a momentului de vârf cu un urlet la fel de egal în toate cazurile şi atât. Împrejurarea că, astfel, câştigă (citiţi: cumpără) un pseudo-concurs, desigur, pe cei slabi de înger îi impresionează. Da-i plină lumea de concursuri chisnovate! În Franţa există o competiţie pentru imitat strigătul lui Tarzan. În Anglia, un concurs asemănător: de lătrat. L-a câştigat Daz, un ciobănesc care a atins performanţa de 108 decibeli. La Trie-sur-Baise (Franţa) se desfăşoară de ani buni o competiţie de imitat grohăitul purceilor. De, oameni care nu prea au ce face şi se distrează cum pot. Numai că transmisia sportivă nu-i simplu amuzament de moft, iar dramatismul ori, dimpotrivă, lipsa de interes a cutărei faze nu se pot trata otova, cu acelaşi ţipăt ridicol, de junglă în platou. „Aici este vorba de pasiune pentru sport şi, mai ales, pentru transmisiunile directe – afirmă senin Dobre – pentru că aici este adevărata meserie”. I-auzi! Ei bine, exact acolo nu-i. Meseria comentatorului este să înfăţişeze obiectiv, în cuvinte, ceea ce radio ascultătorul nu vede, să-l facă părtaş la tensiunea jocului (ori, dimpotrivă, la lipsa de nerv a disputei), să aprecieze, să descrie, să emită judecăţi de ordin tehnico-tactic, nu să pândească tot meciul golul fatidic care-i permite satisfacţia de a urla la nesfârşit pentru obţinerea unor ridicole recorduri.

La ceasul pensionării „performerului”, rog cerurile să-l ţină pe Ilie Dobre cât mai mult în viaţă şi cât mai departe de microfon. Amin!