Mircea Radu IACOBAN

Oare pământul nu ne mai încape? Făţiş sau pe ascuns, deschis ori discret, teoria egoistă care recomandă drept unică soluţie micşorarea drastică a populaţiei globului câştigă noi adepţi. Tonul aprobării deschise l-a dat cândva chiar Roosevelt: „Malthus a avut dreptate!”. Peste veac, secretarul Clubului de la Roma, Bertrand Schneider, îl susţinea fără rezerve: „Un cancer este multiplicarea necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată a omenimii”. Opinie împărtăşită şi de Paul Elrich, profesor la Stanford: „Pământul este bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii”. Ecologistul Dave Foreman avansează propuneri concrete: „În scopul de a stabiliza populaţia lumii, trebuie să eliminăm 350.000 de oameni în fiecare zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să-l spun, dar este la fel de rău să nu-l spun.” Henry Kissinger a trasat direcţii de acţiune încă de la Conferinţa Bilderberg din 1973: „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe faţă de lumea a treia. (...) Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili. Populaţia lumii trebuie să fie redusă cu 50%.” Iată şi cam cum s-ar ajunge la acest sinistru rezultat, potrivit opiniei cunoscutului David Rockfeller: „Războiul şi foametea nu sunt eficiente, în schimb, boala oferă cel mai rapid mod de a ucide miliardul de oameni ce trebuie să moară curând pentru a fi rezolvată criza populaţiei. SIDA nu mai este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90% din populaţia lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letală şi ucide în câteva zile în loc de câţiva ani. Trebuie să creştem mortalitatea cu 90%. (...) Gripa aviară e bună de asemenea.” Punctul pe i l-a pus congresmanul Larry P. McDonald: „Dacă am face o treabă eficientă cu noile vaccinuri, cu asistenţa medicală, cu serviciile de sănătate (...), am putea reduce aceste cifre cu 10, sau chiar cu 15 la sută.” Numai că, îngrijorător, ciudat și... invers, Europa începe să simtă efectele scăderii demografice și să se plângă de lipsa forței de muncă. Depopularea lumii a treia, susținută de Kissinger, a ajuns să se producă necontrolat și aleatoriu, prin transmutarea haotică a unor mari mase de oameni din Africa și Asia pe bătrânul continent. Asta să fie soluția?Încet, încet, continentul moare. Pentru ca o cultură să dăinuie barem un sfert de veac, rata fertilităţii per familie trebuie să fie, obligatoriu, de minimum 2,11. Cifrele din 2007 (anul mai multor recensăminte) consemnau: în Franţa, 1,8 nou-născuţi/familie, în Anglia, 1,6, în Grecia şi Germania, 1,3, Italia, 1,2, Spania, 1,1. Rata medie a fertilităţii în statele Uniunii Europene nu trece de 1,38. Iar studiile de specialitate susţin că istoria nu cunoaşte vreo cultură care să fi rezistat cu o rată de fertilitate mai mică de 1,9%! Cu sau fără imigraţia musulmană, în 50 de ani Europa se goleşte de locuitori, devenind o rezervaţie de pensionari asistaţi. Dacă fenomenul n-ar însemna altceva decât o necesară completare şi înlocuire a forţei de muncă în suferinţă, proces care s-a derulat secole în întreaga lume (şi strămoşi de-ai mei bucovineni au emigrat în SUA şi Canada), fără constrângeri de ordin religios şi cu izbutită inserţie a nou-venitului în cultura statului ce l-a acceptat, s-ar putea spune că-i un proces logic, explicabil, necesar, şi, de ce nu, benefic pentru ambele părţi. Numai că actuala masă de nou-veniţi din statele vânzolite de „primăvara arabă” nu numai că refuză tiparul cultural al ţării de azil, ci încearcă să impună băştinaşilor propriile reguli şi propria cultură, tarate de primitivismul absurd al unui ev mediu revolut. De aici încolo, întreg procesul capătă cu totul alte conotaţii, evocate în profeţia lui Kaddhafi: „Sunt semne că Allah va acorda Islamului în Europa o imensă victorie fără săbii, fără puşti, fără nici o bătălie". Merçi, Angela!

P.S. Duminică am aflat de la Radio România (radio-jurnalul de la ora 10) că Universitatea din Cluj este „cea mai veche și cea mai mare din țară”. O fi cea mai mare, dar cea mai veche... de unde și până unde? Vina lăudăroșeniei nu-i a ardelenilor, ci a ieșenilor, care declară 1860 anul înființării Universității „Cuza”. Oficial (a se vedea site-urile celor două instituțiii) se susține că Universitatea din Cluj-Napoca a luat fiinţă în 1581, iarUniversitatea din Iaşi... la 1860. După 300 de ani!De fapt, e-o întârziere... inexistentă, ce provine din maniere diferite de a citi şi interpreta propria istorie. De fapt și de drept, Iaşul devansează oricum Clujul cu vreo 18 ani! Nu spun că ieşenii ar trebui să procedeze numaidecât precum clujenii, legând înfiinţarea Universităţii de funcţionarea unui Colegiu iezuit în sec. XVI, dar, dac-ar fi s-o facă, au temeiuri la fel de solide: un Colegiu similar, tot cu profesori iezuiţi, ctitorit de Despot Vodă Eraclid se înființase în Moldova încă din 1563!