Mircea Radu IACOBAN

Dacă ar exista un indice gen Robor pentru incultură, s-ar constata că, neîndoielnic şi cât se poate de evident, creşte constant şi statornic. Nu numai la noi – ba, poate chiar, inerţial, cu ritmuri mai scăzute în România. Nu intru în detalii, situaţia este bine  cunoscută şi-n general şi-n particular, fiind tratată fatalist cu „nimic de făcut, asta e!” Sleirea constantă a interesului pentru studiu, şcoală, librărie, bibliotecă (şi lectură în general), detectabilă acum, dramatică într-un viitor foarte apropiat, depozitarea spectaculoasă a informaţiei culturale în ingenioase şi lesnicios accesibile dispozitive electronice, izgonirea ei tacită dintre îndeletnicirile tezaurizatoare ale cortexului-receptacol cerebral –  toate duc la o cinică sleire a temeiurilor educaţiei umaniste întemeiată pe creaţie intelectuală validată prin veac şi reduc orizontul preocupărilor individului la ţinte prioritare de ordin meschin material. Societatea face eforturi vizibile (deşi dezordonate) pentru a nu se preda irevocabil, rezultatele-s firave, dar, cel puţin teoretic, încă nu-i totul pierdut. Ceea ce credeam că nu se poate afirma  şi-n cazul mult mai nefericit al diseminării prostiei în stare gemă (în mod greşit, dicţionarele definesc prostia ca fiind „starea celui lipsit de inteligenţă sau de învăţătură”, altfel spus, de cultură:  nu văd legitimitatea unei astfel de relaţionări fiindcă nu-i deloc obligatoriu ca un incult să fie şi idiot). Cea mai simplă diagnosticare: X nu poate relaţiona altfel  între A şi B decât în conformitate cu determinări prestabilite, adeseori sugerate prin omnipotentul mesaj pe internet, rămânând imun la îndoială, incapabil să opereze nuanţări şi verificări proprii. Dacă i s-a spus că un tramvai este roşu, el roşu îl vede chiar de-i albastru. Iremediabil? Nicidecum! De e să dăm crezare informaţiilor din lumea ştiinţei, a fost descoperită... gena prostiei: au identificat-o cercetători de la Universitatea Emory şi au denumit-o RGS-14. Popular, în lumea anglo-saxonă i se spune „gena Homer Simpson”, aluzie la personajul cretin din serialul de televiziune animat „Familia Simpson”. Totdeauna am fost înclinat să cred că proştilor le lipseşte ceva, o rotiţă-n creier, o supapă în calea gândirii hăbăuce, le scârţâie o terminaţie nervoasă coclită – şi, când colo, aflu că le prisoseşte: au o genă în plus. Anihilabilă medical! Să zicem că dl. Hepler, autorul revelaţiei, după ce a experimentat îndelung pe şoareci, cărora le-a măsurat un consistent spor de inteligenţă după jugănirea genei Simpson, va izbuti să producă serul minune capabil să-i facă pe toţi strălucitor de deştepţi. Oare nu va fi sfârşitul lumii? Va să zică tu, prostul proştilor, iei recomandarea de la medicul de familie, cumperi de la farmacie fiola de ser anti-Simpson (nu-i pe lista de compensate), te duci la Secţia „Inteligentia” a spitalului judeţean, acolo ţi se pune o perfuzie cu serul miraculos, şi, din idiot devii geniu. Nu-i greu de bănuit că tot românul s-ar buluci la uşa medicului mai ceva ca la service-urile ce montează cauciucuri de iarnă, solicitând, în virtutea drepturilor omului, grabnică perfuzare. Imediat, vaccinul se va vinde pe sub mână; la fel de instantaneu vor apare pilele, listele de priorităţi, intervenţiile politice, exceptările şi derogările (desigur, ţara ar avea enorm de câştigat dacă primul tratat va fi guvernul). Dar ce se va întâmpla mai departe? Abia atunci  începe marea dramă. În ţara deştepţilor, evident, nu mai poate fi prostit nimeni. Candidaţii dubioşi nu mai au cum năuci un popor blagoslovit cu IQ maxim. Cei ce dădeau tunuri vor avea de a face cu un stat la rându-i deşteptat, ca efect al cumulării celor 22 de milioane de inteligenţe reşapate, aşa că ingineriile financiare, oricât de isteţe şi de susţinute partinic, se vor poticni decisiv în zăgazul leacului anti-Simpson. În Parlament nu vei mai găsi picior de prostănac! Trebuie să recunoaştem că o lume alcătuită numai din ne-proşti ar fi teribil de plicticoasă, stresantă şi incomodă. Toţi fiind egal-deştepţi, dialogurile ar urca în sfera strălucirii fade, nu vom mai avea Academie, grade didactice, note în catalog, ierarhii politice, prostul satului va cere daune pentru că a fost injectat cu întârziere, poliţiştii vor sclipi (intermitent) de inteligenţă, orice tactică, de la table la războiul atomic, fi-va anihilată „in nuce”, vor dispare bancurile şi comediile, iar măria sa alegătorul se va afla în grea cumpănă când va trebui să aleagă un deştept dintr-o listă ornată numai şi numai cu deştepţi. într-o lume a deştepţilor, va funcţiona reflex o nouă ierarhie, dar scara gradaţiilor nu va mai porni de jos, de la prost către deştept, ci va marca doar nuanţări în etajul superior, afectat minţilor luminate. Şi tot la departajări şi etajări gingaşe se va ajunge... n-o fi mai bine s-o lăsăm baltă cu speculaţiile şi cu experimentările pe şoareci? Doar prostia, de când hăul, e scrisă-n legile omeneşti. Rău cu proşti, rău şi fără proşti!