Mircea Radu IACOBAN

În 2011, Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii (CCCDC) a clasat Iaşul pe locul 6 (şase!) din punctul de vedere al „vitalităţii culturale”. După alţi cinci ani, iată că acelaşi organism al Ministerului Culturii (rebotezat „Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală” - altă Mărie, deci) aşază Capitala Moldovei pe locul... 11! Cum se vede, din rău în mai rău! Iaşul nici nu intră în onorantul grup al primelor zece, în faţa lui situându-se, de departe, oraşe precum Sfântu Gheorghe, Botoşani, Alba Iulia, Miercurea Ciuc ş.a. Ceea ce nu-i altceva, să fiu iertat, decât o gogomănie: în esenţă, modelul de peste ocean al cercetării, adoptat şi la noi, operează... americăneşte: împarte mecanic banii alocaţi culturii de către municipiul cutare la numărul de locuitori şi, sumarizând punctele, decide care urbe-i vital cultă şi care ba, rămasă în pernicioasă adormire. Indicatorii principali analizaţi: infrastructura culturală, participarea culturală, buget/cheltuieli culturale, resurse umane specializate şi industrii creative (38 în total).

Dincolo de absurdul absolut al situării Iaşului cultural în urma Botoşanilor sau municipiului Sf. Gheorghe, sare în ochi singurul criteriu bizar ignorat: cel al valorii. Contează la fel pentru statistici, la număr şi la grămadă, şi spectatorul Filarmonicii din Iaşi, şi cel al Fanfarei din Alba Iulia. Or fi existând niscaiva edituri şi la Miercurea Ciuc: pot purta ele aceeaşi semnificaţie ca prestigioasele „Polirom” ori „Junimea”, au o producţie de carte cât de cât similară ca volum şi ecou în peisajul cultural contemporan? Are oraşul Sf. Gheorghe o infrastructură culturală mai împlinită decât aceea ieşeană? De departe, nici vorbă. Ba da, dacă... totul se împarte contabiliceşte la numărul de locuitori!

Şi ajungem la aceeaşi întrebare: cum rămâne cuvaloarea culturii produse?  Adevărat, nu se poate măsura cu şublerul, dar nici da note la cultură ignorându-se... tocmai esenţa viabilităţii actului de cultură: calitatea! „Vitalitate culturală” cu ignorarea valorii, a rezonanţei şi contribuţiei la edificarea culturii neamului este un nonsens. Cu adevărat important rămâne CE cultură se produce, nu numai câţi bani se-mpart pe cap de orăşean finanţat! Clujul Timişoara, cu tradiţii, dotări şi performanţe remarcabile, s-ar putea situa la un moment dat, uneori cu ceva îngăduinţă, înaintea Iaşului. Dar Botoşanii? Criteriile utilizate de INCFD n-au nici o relevanţă aici, precum pot avea, cu îndreptăţire, în cazul cercetărilor privind sănătatea, agricultura, mineritul ori comerţul cu cherestea!

Ajungem şi la bani. Cum se ştie, peste ocean, fenomenul cultural se bucură de o susţinere statală mult mai modestă decât la noi, hotărâtor fiind aportul marilor sponsori, al ONG-urilor specializate ş.a. Sumele alocate acolo de municipalităţi pot fi revelatoare pentru „vitalitatea culturală” a urbei, nu şi la noi, unde există (neluată în calcul) o finanţare centrală, ministerială, secondată de consiliile judeţene. La Botoşani, Ministerul Culturii nu susţine financiar nimic. La Iaşi, cele mai mari instituţii bugetivore, Teatrul Naţional, Opera Română şi Centrul Muzeal de la Palatul Culturii, sunt subvenţionate direct de minister, iar Filarmonica, Teatrul „Luceafărul” şi Biblioteca Judeţeană, de către CJ.

Dacă împarţi numai fondurile repartizate de primărie (care rămâne cu Ateneul, Editura „Junimea”, şi acordă o oarece susţinere culturii scrise), ONG-uri şi sponsori la numărul de locuitori, poate rezulta o cifră mai modestă decât, să spunem, la Alba Iulia, dar rezultatul astfel obţinut este fals. În realitate, suma investită pe cap de locuitor în oraşul transilvan trebuie s-o împarţi la 65.000, iar în cazul Iaşului, la 340.000! Cum să depunctezi Iaşul, oraş în care apar 42 de publicaţii periodice, vreo 10 cu profil strict cultural, în favoarea oraşului Sf. Gheorghe, în care sunt publicate, de toate, 4 reviste, nici una culturală?

La capitolul „creativitate”, nici să nu mai vorbim, câtă vreme 7.000 (şapte mii!) de ieşeni lucrează în firmele IT! Onor INCFC s-ar fi cuvenit să sesizeze deosebirile de sistem care fac inoperante criteriile importate otova! Comparaţi Botoşanii, un oraş cât se poate de stimabil de altfel, cu capitala Moldovei, unde funcţionează cea mai veche Universitate din ţară şi încă alte şapte Universităţi, cel mai vechi Teatru Naţional (şi încă patru alte instituţii de spectacole), o Filiala a Academiei şi 13 institute, laboratoare şi Centre de cercetare, Centre Culturale ale Franţei, Marii Britanii, Germaniei, Elen, al Americii Centrale şi Latine, Filiale ale Uniunii Scriitorilor, Uniunii Compozitorilor, Uniunii Artiştilor Plastici, 22 de muzee şi case memoriale etc., etc.? Iar simpla parcurgere a rubricii „Agenda culturală” din gazetele ieşene arată că în fiecare zi în oraşul... lipsit de vitalitate (!!) sunt organizate zeci de manifestări cultural-artistice din cele mai diverse şi mai atractive. Numai la „Palas” sunt programate câteva zeci pe an!

Contabilii cu mânecuţe sunt în ridicolă eroare; s-ar cuveni să-şi vadă de abacul lor.