Mircea Radu IACOBAN

Un păcat recunoscut şi regretat este pe jumătate iertat. Păcătosul se numeşte Rocco Martino şi, între altele, a inventat smartphone-ul. Va trebui să-i adăugăm la nume şi prenumele tatălui, spunându-i Rocco Leonard Martino, spre a-l deosebi de alt faimos al veacului, Rocco Martino, agent dublu al SISI – Serviciul secret militar italian. Rar poate fi întâlnit un CV mai împodobit decât un pom de Crăciun precum cel al savantului Martino, profesor la mari universităţi ale lumii, semnatar al zeci de cărţi (între care şi cinci romane!), savant care a însoţit inovator, pas cu pas, destinul calculatorului încă de la apariţia aparatului-minune şi a contribuit la succesul primelor zboruri cosmice, promotor al tehnicilor de implementare a inteligenţei artificiale, filantrop, inspirat om de afaceri etc., etc., etc. Ei bine, „păcătosu” Martino a ajuns să-şi ceară iertare „pentru curiozitatea mea care a produs numai nenorociri umanităţii”! Spovedania, uşor auto-ironică, este extrem de interesantă, drept pentru care voi ceda bună parte din spaţiul acestei rubrici pentru a reproduce cât mai mult din acest text în care eliberatorul vântului îşi dă seama că nu mai poate stăvili furtuna. Iată ce-şi reproşează părintele smartphonului: „În primul rând, curiozitatea mea i-a făcut pe toţi copiii dumneavoastră dependenţi de utilizarea telefoanelor inteligente. Nu pot trăi fără telefoanele lor smartphone. Nu pot să mănânce fără telefonul smartphone lângă ei. Mulţumim lui Dumnezeu că profesorii lor sunt suficient de inteligenţi pentru a interzice accesul smartphone-ului în sala de clasă – poate aşa ar trebui să facă şi clericii noştri la biserică. Personal, aş vrea să le văd interzise şi la cină. Dar, din păcate, şi eu îmi ţin propriul smartphone lângă farfuria mea (...) În al doilea rând, îmi cer scuze pentru faptul că invenţia mea a distrus conversaţia dintre oameni. Dumneavoastră şi cu mine am văzut adesea cupluri şi grupuri întregi de tineri care se plimbau pe stradă scriindu-şi mesaje unul altuia în loc să vorbească. Când stau în sufragerie, adesea mai degrabă îşi scriu decât să poarte o discuţie plină de spirit. Pentru asta vă cer iertare. Îndoit în genunchi, vă cer iertare. În al treilea rând, am distrus sănătatea copiilor Dvs., dacă nu şi pe a Dvs. Nu cu mult timp în urmă, dacă aveaţi nevoie să cercetaţi un subiect, mergeaţi la bibliotecă. (...) Acum, pur şi simplu daţi click pe telefonul inteligent şi îi permiteţi Companiei Google să facă toată munca în locul Dvs. Deci, Google rămâne sănătos, iar Dvs. vă transformaţi rapid într-un cartof pe farfurie. Iar copiii nu mai vin la Dvs. să vă întrebe curiozităţie lor: se duc direct pe Google. Este o pierdere preţioasă. În al patrulea rând, trebuie să-mi cer scuze pentru că degetul arătător al copiilor noştri şi al nostru înşine se osifică în poziţie alungită, pentru a avea acces la ecranul sensibil la atingere. În al patrulea rând trebuie să-mi cer scuze pentru faptul că braţul Dvs. drept, dacă sunteţi dreptaci, sau braţul stâng, dacă sunteţi stângaci, se alungeşte astfel încât să vă puteţi ţine telefonul în mână când faceţi selfie-uri. Și, de asemenea, trebuie să-mi cer scuze pentru zâmbetul artificial ce este mereu pe faţa Dvs., astfel încât să fiţi pregătiţi în permanenţă pentru un selfie (...) Următorii zece ani vor fi dramatici, aşa cum am afirmat într-o carte a mea mai veche. În USA, fiecare casă va avea un robot. S-ar putea chiar să avem un robot care să candideze la alegerile prezidenţiale. După cum am mai scris, în Noua Zeelandă se face un efort impresionant pentru a construi un robot menit să acceadă în funcţii politice. În următorii doi-trei ani vom vedea altă serie de sateliţi adăugându-se celor aflaţi pe orbită, astfel că toţi oamenii din lume vor fi interconectaţi. Vă puteţi imagina ce înseamnă întreruperea mesei de seară când mesajele pot veni din orice parte a lumii, la orice oră a zilei sau nopţii? (...) Toate acestea se vor întâmpla. A doua Renaştere se întâmplă şi, vă rog să mă iertaţi, nu se va opri (...) Și pentru aceia dintre voi care nu mă vor ierta, voi anunţa înfiinţarea unei organizaţii dedicată revenirii în vremurile vechi: scrisori pe hârtie, trimise prin poştă, semnale de fum, călătorii per-pedes şi în căruţe trase de cai (care oferă şi îngrăşăminte pentru straturile de flori). Prima cerinţă a Clubului va fi renunţarea la telefonul mobil. Sunteţi gata să vă înscrieţi?”

  Aş, nu se va înscrie nimeni. De-i bine, de-i rău, întoarcere nu există.