Mircea Radu IACOBAN

Premierul Tudose deplângea faptul că România, după ce că vinde-n pagubă, nici nu mai ştie să cumpere: a dat de pomană ditamai flota şi nu-i în stare să-şi răscumpere, pe bani grei, barem şantierul naval cât se poate de românesc, înstrăinat aiurea pe vremea când industria ţării nu era, în ochii altui premier, decât un „morman de fiare vechi”. Şi tot Tudose anunţa că, dând curs unui sfat amical, a numit omul potrivit la locul potrivit, Gică Popescu devenind noul său consilier în chestiunea spinoasă a organizării meciurilor atribuite României la Campionatul Mondial de Fotbal (şi-n care, cum era de aşteptat, până acum nimeni n-a mişcat un deget!). De neînchipuit cineva mai autorizat, mai experimentat, mai priceput, mai nimbat de prestigiu profesional şi cu relaţii mai profitabile decât Gică. Bravos, punct ochit, punct lovit!

Dar cum rămâne cu şantierul naval şi, în general, cu puhoiul generos de vânzări româneşti pe daiboj, vizavi de lista cheală a cumpărăturilor? Ţara iese mai mereu din hipermarketul lumii cu coşul gol! Unde găsim consilierul ideal pentru vânzări şi achiziţii? Cum unde? E-n ochii noştri şi nu-l vede nimeni! Rămâne doar de stabilit dacă se caută un comersant cinstit ori un iluzionist capabil să mărite spectaculos cloşca de pe ouă drept puicuţă neprihănită. Sunt sigur că premierul ar prefera scamatorul, numai că n-o poate spune în gura mare, aşa că, oficial, s-ar arăta mulţumit şi cu un staroste de vânzări-cumpărări în stare să scoată tranzacţiile româneşti de sub eterna zodie a pagubei. Ei bine, atunci nu poate fi vorba decât despre Gigi Becali. În presa sportivă s-au publicat detalii despre afacerile marca Becali, aproape toate încheiate cu ditamai ţeapa proptită mai mult sau mai puţin onorabil în portofelul partenerului. De vândut, a vândut miraculos de bine, iar când a fost vorba de cumpărat, s-a priceput să linchească ieftin crema tortului nostru fotbalistic, lăsând în urmă doar blatul amărât şi-nsiropat cu mediocritate.

I-a pârlit fără alegere pe granzii Europei, vopsind temeinic gardul, spre a nu se vedea coastele leopardului. L-a dat pe Stanciu la Anderlecht pentru 8,5 milioane de euro: în actualul sezon a jucat titular doar trei meciuri, a marcat un singur gol şi acum e pe primul loc – dar pe lista de transferări. L-a vândut pe Dică la Catania pentru 2,5 milioane: un singur meci ca titular, apoi repede împrumutat pentru un biet sfert de milion, adică, de zece ori mai puţin faţă de cât s-a plătit! 3 milioane a încasat pe Ogăraru, vândut la Ajax; românul n-a confirmat şi a fost lăsat să plece gratis, liber de contract. Pe Stancu l-a vândut cu 5 milioane la Galatasaray; turcii n-au reuşit să-l revândă decât cu 2,5 milioane. Pentru Chiricheş, britanicii de la Tottenham au plătit 8,5 milioane; avea să fie revândut în pierdere la Napoli (şi cu 2,5 milioane încasaţi între timp de jucător ca salariu). Rusescu, transferat la Sevilla pentru 2,2 milioane, a fost şi el împrumutat pentru o sumă de zece ori mai mică.

Nici unul dintre fotbaliştii vânduţi de Becali n-a fost revândut în oarece câştig de fericiţii noi proprietari – asta în vreme ce toţi croaţii şi sârbii plecaţi pe sume mult mai consistente în fotbalul continental au adus, la revânzare, beneficii spectaculoase: 20 de milioane Kovacic (de la Inter la Real), 18 milioane Jovetici (de la Fiorentina la Man. City), 12 milioane Mitrovici (de la Anderlecht la Newcastle), 23 de milioane Maksimovici (de la Torino la Napoli) ş.a.m.d. Doar doi ex-stelişti se consideră că au dat randament onorabil la noile lor echipe: Rădoi şi Keşeru. Dar unde? La Al-Hilal şi la Al Gharafa, în Arabia Saudită şi-n Qatar, unde se ştie ce formidabil fotbal se joacă.

În urmă cu 20 de ani, românii plecaţi de la Steaua (Filipescu, Adrian Ilie) erau vânduţi în câştig de Galatasaray; acum, pagubă europeană pe toată linia (mai puţin în conturile lui Becali). De unde se vede că Gigi este un adevărat geniu într-ale comerţului: face el ce face, mişculează, coafează, aranjează selecţii în Naţională, năimeşte gazetari, scoate „marfa” la vedere atunci când trebuie, trage sfori, montează cabale – astfel adăugând conceptului de marketing patina şi farmecul oriental-balcanic pe cât de distincte, pe atât de profitabile. Drept pentru care atragem atenţia premierului asupra eventualităţii cooptării lui Gigi în echipa guvernamentală.

Închei cât pot de serios: credeţi că Becali ar fi vândut vreodată vapoarele României pe un dolar şi uzinele pe trei firfirici? Nici nu ştim ce-am pierdut!