KGB Redivivus?

O carte, considerată cândva de „The Sunday Times” „splendidă reuşită”, a apărut în urmă cu mai bine de un deceniu, când editura „All” (o mai fi existând?) a tradus din engleză ampla cercetare în arhivele KGB intitulată „Istoria secretă a operaţiunilor externe de la Lenin la Gorbaciov”, semnată de Christopher Andrew şi Oleg Gordievski. Când am citit-o n-am dat prea mare atenţie anexelor, între care figurează şi „Directivele de bază ale NKVD pentru ţările din orbita sovietică” – un document absolut incredibil! Am redescoperit cartea de curând, când încercam să mai obţin câte un locşor în rafturile bucşite ale bibliotecii, spre a înghesui acolo noile apariţii. Pentru relocarea opurilor ce nu par a prezenta interes imediat, dar de care nici nu-mi vine în ruptul capului să mă despart, am instalat câteva rafturi metalice în garaj – acum şi ele în curs de rapidă umplere. De acum înainte, maşina va rămâne afară, în curte, altă soluţie n-am găsit...

Documentul publicat în anexă, pur şi simplu trecut cu vederea la întâia lectură, oprită la capitolul „anexe”, a fost emis în 1947 şi a stabilit conduita KGB până în epoca Gorbaciov. Poate chiar şi pe mai departe, deşi nu pot crede că o conduită atât de brutal-ordinar-cinică mai poate dăinui, fie şi subteran, la începutul veacului XXI. Iată cum este formulat articolul 9: „Se va urmări ca funcţionarii de stat, exclusiv organele de securitate, să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii...” Să credem că lefurile modeste din sănătate, învăţământ, cultură, continuă în 2017 politica stabilită de KGB încă în 1947? Ar fi şi un moment aniversar-comemorativ, împlinindu-se 70 de ani! Mai ştii? Poate sunt principii ale dominării cu valabilitate eternă?! Articolul 13: „Politica faţă de mica gospodărie ţărănească va trebui s-o facă nerentabilă (...) trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit din import.” Valabil şi azi? Cu vârf şi-ndesat! Păi nu mâncăm gogoşari din Italia, pătlăgele din Turcia şi ouă din Ungaria? Din articolul 24: „Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată” (iar noi dăm vina pe ITB, CFR, TAROM & comp.!). Articolul 32: „Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile (...) nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic” – obiectiv în bună măsură atins cu adevărat... abia în zilele noastre! Comparaţi schemele de personal ale consiliilor judeţene cu cele anterevoluţionare (când, în paranteză fie spus, respectivele organe aveau mult mai multe sarcini decât cele de azi!). Articolul 40: „Trebuie ca reprezentanţii opoziţiei să fie închişi (...) dacă nu cedează, trebuie compromişi prin campanii de denigrare.” Păi, nu? Iată şi o posibilă explicaţie târzie pentru proliferarea „fabricilor de diplome” private: prioritară este înmatricularea acelora „care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la înalt nivel, ci doar să obţină o diplomă”. Ba chiar şi un doctorat pe daiboj! Articolul 35: „În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele ţării” – campania de „demitizare” de la noi ar putea avea, deci, rădăcini mai adânci decât s-ar crede! Articolul 7: „Pentru fiecare Congres se vor pregăti oameni noi şi doar cei vizaţi de serviciile noastre secrete.” Adică, fie slugi de bună voie, fie lesne şantajabili! Se pare că, într-adevăr, nimic nu-i nou sub soare! Se flutură gongoric panaşuri fosforescente de principii, valori morale, rigori etice ş.a.m.d., şi, de fapt, rămân bune-n grad indicaţiile KGB-ului din 1947! Aferim!

P.S.

Culmea gafei la Radio România: mai era mai puţin de un minut din meciul handbalistelor noastre cu selecţionata Cehiei, scorul era 26-26 şi compeurul din studioul de la Bucureşti... întrerupe transmisia cu asigurarea cretină „sunt sigur că vom afla rezultatul final”!! A urma un tra-la-la muzical, apoi obişnuitele reclame la hapuri miraculoase şi unsori-minune, după care, la rându-i, buletinul de ştiri. Că am pierdut meciul cu Cehia e una, că s-a ratat la radio taman finalul, o ţară întreagă rămânând cu nodul în gât şi înjurătura pe buze, e alta. Era o chestiune de secunde, de rezultatul jocului depindea drumul mai departe al echipei României într-un campionat mondial, timp mai era până la ştiri, dar, Doamne fereşte, să nu fie puse în undă reclamele? Ce idioţenie!