Mircea Radu IACOBAN

De Moş Niculae se schimbă orarul la CFR. Anul ăsta am găsit în ghetuţe un „Mers al trenurilor” mai spălăcit ca oricând – dar, desigur, nu pentru copertă îl cumpărăm noi, ci pentru a afla noutăţile sezonului de iarnă la calea ferată. În naivitatea noastră, o noutate ar presupune oarece îmbunătăţire. Nu-i cazul. Dictonul pare a fi fost de astă dată „să se modifice, dar să nu se schimbe nimic”. După vechiul orar, Interregio 1833 pleca de la Iaşi la ora 6,10 şi ajungea la Timişoara la 22,16. Acum, pleacă tot la 6,10, pentru a ajunge la 22,14. N-a avut şi nici n-are vagon de clasa I, probabil în compensaţie pentru cele 2 (două) minute oferite cadou călătorului la un parcurs de 16 ore... Poate că-i mai bine să nu se vânzolească orarele în fiecare nouă primăvară şi toamnă: se creează reflexe atât călătorului, cât şi ceferiştilor, se instaurează ideea de tren tradiţional (cum este considerat şi „Transsiberianul” IC 1833 despre care am vorbit mai sus); într-o epocă a totalei vânzoleli legislativ-administrative, barem pe magistralele CFR să mai adie o boare de stabilitate, fie ea a... mişcării. Calea ferată, crâncen subfinanţată, are de suportat an de an noi rafale ale concurenţei zeului automobil şi a avionului: au apărut rute aeriene interne noi, şi când vom avea cu adevărat autostrăzi, transportul feroviar de călători cine ştie cât şi cum s-o mai menţine... pe şine. Glasul roţilor de tren, aşa cum îl izvodeşte noul „Mers al trenurilor”, sună destul de dogit, dar nu-i cazul să tragem în pianist: în condiţiile date, face şi el ce poate. Nu la cine ştie ce spectaculoase semne ale dezvoltării trebuie să ne aşteptăm, ci, întâi de toate, la eforturi de supravieţuire. Drept pentru care se-ncearcă sulemenirea miresei, doar-doar o arăta mai tânără şi mai vioaie. Dacă răsfoieşti în treacăt „Mersul”, rămâi cu impresia unei reale bogăţii de trenuri şi parcursuri. Ilusiune: este vorba despre un truc: nu există, de la Bucureşti la Sibiu, două trenuri Interregio (1929 şi 1529), deşi funia de cifre reprezentând sosiri/plecări ornează absolut inutil pagină după pagină: explicaţia: din septembrie, 1929 îşi... schimbă numărul devenind 1529. Aceeaşi Mărie, de două ori trasă-n poză! Și IR 15591 (Bucureşti-Arad) se rebotează-n prag de toamnă, devenind 15595. În perioadele în care unul nu circulă, circulă celălalt (adică acelaşi) ... De la Iaşi către mare, trei trenuri (de fapt, e unul singur) ornează tabela 600 (IR 1962, 1862 şi 1964). Măruntele diferenţe între ele puteau fi, simplu, menţionate în trimiterile la subsolul paginii. IR 1995 (Bucureşti-Timişoara) are parcursul absolut identic cu IR 1795. Într-o perioadă a anului are şi vagon de dormit – ceea ce se putea preciza din nou într-o notă de subsol. De ce simplu, când se poate teribil de complicat? 1995 devine 1695 şi iată-l înşirat alături, pagini întregi, inutil, cu repetarea aceluiaşi fuior de cifre. De la Baia Mare la Bucureşti poţi ajunge cu IR 1642, sau cu IR 1942. Primul pleacă la 17,52 şi ajunge în Capitală la 6,14, al doilea pleacă tot la 17,52 şi ajunge... tot la 6,14. Înc-o dată, măi flăcăi! Cititorul „Mersului trenurilor” are senzaţia că vede dublu! Explicaţia: vara, trenul cu pricina (că, desigur, unul singur e) ajunge până la Mangalia. Simplu, logic şi corect era să-i fie trecută trasa cu nota de subsol „iarna se limitează la Bucureşti”. Dar ar fi rămas filele prea sărăcuţe şi pustii, hai să le ornăm cu panglici şi artificii, că tot vine Crăciunul! Naivă, penibilă şi stânjenitoare pentru utilizatorii „Oficiosului”, şmecheria aminteşte de montarea camerelor video false menite să impresioneze neaveniţii: ledul roşu clipeşte conştiincios – adicătelea suntem prezenţi „pe fază”, muncim din greu, luaţi-ne în seamă! Și, de fapt, afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul! Altfel, mărunţişuri. Exact în plin sezon turistic, IR 1541 (Iaşi-Braşov) se suspendă, IR 1947 (Sighetu Marmaţiei - Mangalia) se desfiinţează (maramureşenii să se sorească la Balaton, că-i mai uşor de ajuns!) şi tabelele orare au devenit adevărat rebus încifrat din pricina sumedeniei de precizări: circulă, ba nu, ba da, din când în când, nu atunci, doar atunci... Sigur că n-are rost să trambalăm trenuri goale de ici, colo, şi-aşa garniturile personalelor (mai mult pustii) au doar câte două vagoane, este firesc să se presteze serviciile de transport necesare şi-atât. Dar rost n-are nici împodobirea paginilor cu traseele unor trenuri fantomă, doar-doar o da mai bine la prima vedere fila puhav garnisită. Dacă n-o fi vorba cumva pur şi simplu despre trucarea indicatorului de performanţă „nr.tr./24h” (număr de trenuri în 24 de ore). Și mă tem că asta-i.