Mircea Radu IACOBAN

După meciul de la Plzen, Becali nu se sfieşte să recunoască: „Da, m-am băgat la echipă, dar e normal să mă bag! Este vorba despre bani, despre banii mei!” Aşadar, nicidecum despre interesele şi prestigiul fotbalului românesc (cât biet şi amărât strop a mai rămas) ar putea fi vorba, cum noi, naivii, continuăm să credem în prostie, suferind în consecinţă, ci doar despre bani. Banii lui Becali. Ce dacă România pierde puncte în clasamentul pe naţiuni? Nu-i treaba lui Becali, are alte griji. Prima, de departe: să-şi vândă marfa – drept pentru care a dictat o formaţie doldora de rezerve într-un meci de campionat european (ceea ce nimeni pe continent până acum n-a făcut-o!) iar bietul Dică l-a ascultat în poziţie de drepţi: „Dacă aşa vreţi Dumneavoastră, atunci aşa voi face”. Doar, se ştie, numai banii aduc fericirea, iar boss-ul din Pipera, călare pe sacii cu milioane, a ajuns să facă tot ce pofteşte în fotbalul românesc: nimeni şi nimic nu-i mai poate ţine piept. A profitat mai întâi de nebăgarea noastră de seamă şi de iuţeala mânăriilor sale, apoi s-a înfipt cu ghearele şi cu dinţii în măruntaiele unui sport mult iubit, pe care-l stoarce şi de sânge, şi de lacrimi. S-o creadă Mutu (de la FRF) că de frica meciului cu „Astra” a hotărât să joace la Plzen fără „greii” echipei: alta i-a fost voia cea adevărată – etalarea ofertelor pe tarabă, în văzul lumii, doar-doar mai ciupeşte un milion-două-trei-zece vânzându-i pe Alibec, Golofca & comp. (exact cei care au jucat mai prost!). Ne-ntrebam de ce Man se bălăngănea aiurea pe gazon. Simplu: fiindcă a fost forţat să joace pe alt post. Patronul explică: „Vreau să-l văd al doilea atacant, fiindcă în acea poziţie i-ar creşte cota cu 10 milioane de euro”. Banii şi iar banii, ce altceva ar mai putea conta? Doar trei (!) din cei de la Plzen au fost menţinuţi în formaţie la meciul cu „Astra”, iar „greii” menajaţi... au încasat-o cu 0-2! Halal strateg! Becali ar merita s-o încurce cu Lugano, deşi, cu siguranţă, nu s-ar învăţa minte şi ar continua netulburat să se substituie flagrant antrenorului, doar o face pe banii lui şi... pe nervii noştri! Mai contează cât de prost o face? La „Steaua” a devenit aproape regulă ca vedete adunate cu tam-tam, pe bandă rulantă, din tot campionatul intern, să se stingă înainte de a re-străluci cât de cât pe noul firmament. Incredibilă risipă de talente! E ceva putred aici: prea repede s-a isprăvit golgeterul Golubovici, ultra-lăudatul Golofca, râzgâiatul Alibec ş.a., lista celor rataţi în „epoca Becali” fiind, se ştie, mult mai lungă. S-ar zice că, în cazul Golubovici, jucătorul devenit ieşean era pe trei sferturi terminat; de ce l-a mai luat atunci? Fiindcă patronul înhaţă din dreapta şi din stânga cu triplu scop: odată să-şi consolideze echipa, în rândul al doilea, pentru a-şi slăbi adversarii şi, în fine, întru satisfacerea orgoliul propriu: „dacă e bun, e-al meu, ce contează, am bani!” Asta încearcă şi acum, când tratează cu Nistor şi Omrani de la Cluj: „Dădeam banii numai ca să-l transfer de la CFR”. Adică, n-ar fi numaidecât trebuincioşi la FCSB, doar să nu joace la cei care-i primejduiesc câştigarea campionatului! Nici pe Nemec, de la „Dinamo”, nu-l văd făcând gaură-n cer la FCSB, ba chiar mă tem c-o să devină un Golofca II! Vrea să-l înhaţe şi pe Ioniţă, deşi FCSB are mai bine de două echipe complete în lot... Adevăru-i că Becali nici n-are de înfruntat un antrenor demn, căpos, stăpân pe sine şi pe meserie. Nu numai un Mourinho nu i-ar răbda şi accepta mofturile, nu doar un Lucescu, ori chiar un Șumudică, ci mă tem că nici Dan Petrescu ori Iordănescu n-ar face-o. Premeditat îşi alege antrenori cu vocaţie subalternă, lipsiţi de personalitate şi cu mentalitate de slugă. Dică, cine-i? La Catania n-a jucat mai deloc, fiind imediat împrumutat de sicilieni în cele patru zări. A excelat, în tinereţe, prin jocul de cap. Mai ales de cap ar avea nevoie şi-acum, numai că, din păcate, funcţionează cu gândirea lui Becali. O fi Dică un băiat de treabă, cu drag de „Steaua”, dar cum să se impună în cârcă cu un patron care, după ce că-i dictează echipa, nu se sfieşte să-l declare public... idiot!? Ba mai este şi înjurat trivial pe teren de fotbaliştii săi (la Plzen, în văzul şi auzul camerelor tv – erou tot Alibec!), aşa că are dreptate să exclame: „Ce pot să fac eu? Să schimb patronul?!” N-are nici o şansă: de schimbat, Becali schimbă, fiindcă la el sunt banii, tu rămâi vinovatul de serviciu. „Există oameni a căror inimă se micşorează pe măsură ce portofelul lor se umflă” – spunea Aldous Huxley. Auto-intitulatul „războinic al luminii” să nu înţeleagă că „Steaua” deţine un locşor şi-n sufletul românilor, nu numai în conturile lui bancare? Aberaţia Becali aduce şi mai multă întristare beteagului fotbal românesc!