Mircea Radu IACOBAN

Trăim o singură dată – şi viaţa ne-o îngropăm sub un munte de nimicuri şi fleacuri, pe altarul cărora sacrificăm în van, picătură cu picătură, felia de timp şi energiile primite-n dar la naştere. Tot ce sechestrează prim-planul vieţii noastre cotidiene, de la febra politicalelor la scandalurile mondene, de la patimile sportului la delirul mistic, de la dragoste la ură, de la oricând şi oricare la oricine şi orice, mâine va fi altfel. Probabil, chiar cu totul altfel. Lumea se schimbă mai repede decât ne dăm seama şi mai profund decât se observă la prima vedere. Marx spunea, simplificând nepermis, că schimbarea ar fi „motorul progresului”. Da, dar nu orice schimbare. Schimbarea negativă face parte din regula jocului: numai semn al progresului n-au însemnat venirea lui Hitler la putere ori Inchiziţia, genocidul armean, domnia lui Pol Pot şi infinitul şirag de triste „înnoiri” ce au îndoliat istoria omenirii.

Acum, aproape că nu mai contează, trecând în planul secund al interesului general progresul spectaculos în gândirea şi-n tehnica veacului, fiindcă-s primejduite înseşi temeiurile vieţuirii noastre acum şi aici. Suntem şi noi, în Europa, purtătorii unei culturi într-un mozaic de entităţi inegale ca potenţă şi forţă de expresie, dar destul de armonios închegat, apt să legitimeze sentimentul unui tonic „acasă” al europeanului în Europa „lui”. Şi iată că foarte curând nu va mai fi a lui. Deci, nici a noastră! N-o pândeşte Apocalipsa, n-o primejduiesc letal războaiele, calamităţile naturale, epidemiile, meteoriţii, terorismul, ci propria noastră incapacitate de a privi în jur cu ochii larg deschişi, spre a înţelege că mersul lumii tinde s-o cotească brutal şi strâmb către un „altceva” bizar, nedrept şi straniu: europenii îşi vor pierde Europa!

Informaţiile circulă nu de ieri, de azi, numai că sunt tratate drept simple alegaţii spăimoase cu subtext antimusulman. Dar dacă, pentru necesitatea demonstraţiei, eliminăm total din alarmanta ecuaţie a devenirii continentului chestiunea migraţiei, starea de fapt rămâne aceeaşi, urmând să-şi facă efectul legea firii care spune că natura are oroare de vid. Încet, încet, Europa moare. Pentru ca o cultură să dăinuie barem un sfert de veac, rata fertilităţii per familie trebuie să fie de minimum 2,11. Cifrele din 2007 (anul mai multor recensăminte) consemnau: Franţa, 1,8 nou-născuţi/familie, Anglia, 1,6, Grecia şi Germania, 1,3, Italia, 1,2, Spania, 1,1. Rata medie a fertilităţii în statele Uniunii Europene nu trece de 1,38. Iar studiile de specialitate susţin că istoria nu cunoaşte vreo cultură care să fi rezistat cu o rată de fertilitate mai mică de 1,9%! Cu sau fără imigraţia musulmană, în 50 de ani Europa se goleşte de locuitori, devenind o rezervaţie de pensionari asistaţi (din ce fonduri? – iată o delicată întrebare).

O primă concluzie: emigraţia afro-asiatică a fost absorbită obiectiv şi aproape firesc de vidul ce începe să se creeze într-un continent care refuză să se regenereze. Dacă fenomenul n-ar însemna altceva decât o necesară completare şi înlocuire a forţei de muncă în suferinţă, proces care s-a derulat secole în întreaga lume (şi strămoşi de-ai mei bucovineni au emigrat în SUA şi Canada...), fără constrângeri de ordin religios şi cu izbutită inserţie a nou venitului în cultura statului ce l-a acceptat, s-ar putea spune că-i un proces logic, explicabil, necesar, şi, de ce nu, benefic pentru ambele părţi. Numai că actuala masă de nou veniţi în statele vânzolite de „primăvara arabă” nu numai că refuză tiparul cultural al ţării de azil, ci încearcă să impună băştinaşilor propriile reguli şi propria cultură, tarate de primitivismul absurd al unui ev mediu revolut. De aici încolo, întreg procesul capătă cu totul alte conotaţii, evocate în profeţia lui Kaddhafi: „Sunt semne că Allah va acorda Islamului în Europa o imensă victorie fără săbii, fără puşti, fără nici o bătălie”...

O comunicare postată pe internet de cercetătorul Dede-Francis (în traducerea lui Paul Cristofor) dezvăluie cealaltă faţă a medaliei: o familie de spanioli dă naştere unui singur copil, în vreme ce fiecare mamă azilantă naşte opt! În Belgia şi Olanda, 50% dintre nou-născuţi sunt musulmani şi, în circa 15 ani, jumătate din populaţie va fi musulmană. 45% din tinerimea Marsiliei, Nisei şi Parisului este musulmană! Rata de expansiune a Islamului anunţă că, în doar 5-7 ani, va fi religia dominantă a lumii! Guvernul german a declarat public: „Declinul populaţiei etnice germane nu poate fi oprit. Spirala regresiei nu poate fi inversată. Germania va fi un stat islamic în jurul anului 2050”. Potrivit unei declaraţii oficiale a guvernului belgian, o treime dintre copiii care se nasc acum în Europa sunt musulmani!

Probabil că n-o să fiu prea repede obligat să-mi fac bagajul, dar de-o fi să fie, încotro să mă îndrept? Către Canada probabil, pe urma bunicului Haralambie. Numai că rata fertilităţii în Canada este de 1,6 de familie, adică, sub nivelul necesar supravieţuirii unei culturi. Povestea s-ar relua de la capăt. Oare chiar nimic de făcut?