Mircea Radu IACOBAN

Eminescu: „Am admis legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie pretutindeni şi pururi, în locul noţiunilor ţară, român, noţiunea om, pe aceea de cetăţean al universului. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, în care planta autohtonă moare. Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale, control, suveranitatea poporului, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor al statului modern.”

-         Aţi definit în editoriale de la „Timpul” aceste legi de import ca fiind legi ale demagogiei…

„Legile demagogiei sunt factice, traduse după texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinii juridice, cel puţin dictate şi născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin…”

-         După părerea Dvs., ce prevalează – sau ce ar trebui să prevaleze – în viaţa unui om, politicul sau economicul?

„De când lumea nu s-a văzut ca un popor să steapoliticeşte sus şi economiceşte jos, amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă: civilizaţia economică e muma celei politice. Chestiunea economică la noi nu e numai o chestiune a mişcării bunurilor; e cea mai adâncă, e socială şi morală (….) Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată – sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă şi fără capital nu mai e nici o îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva (…) Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta; pentru mită, capetele cele de mai sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.”

-         Dar Justiţia ce păzeşte?

„Justiţia subordonată politicii a devenit o ficţiune (…) Partidele la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei (…) Oare nu este caracteristic pentru tratamentul de care se bucură populaţiile noastre din partea administraţiei şi fiscului când constatăm că, în acelaşi timp, mii de străini imigrează în fiece an, românii, din contră, părăsesc ţara lor, ca şoarecii o corabie ce arde, şi că emigrează?”

-         Cum aţi caracteriza actuala clasă politică?

„Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fuduli, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării.”

-         Ce credeţi că ne aşteaptă în următorii ani?

„Vom avea de acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini, libertatea de muncă şi tranzacţiuni: teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Și în această luptă învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun.”

-         Situaţia dezastruoasă pe care aţi creionat-o se regăseşte în vreun fel în evoluţia generală a societăţii româneşti?

„Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează în faţa bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor.”

                             *

  Am reprodus câteva paragrafe (textul pseudo-interviului este mult mai lung), la rândul lor extrase şi aşezate în dialog imaginar de Miron Manega din articolele semnate de Eminescu în gazetele de acum un veac şi jumătate („Federaţiunea”, „Convorbiri literare”, „Curierul de Iaşi”, „Timpul”, „România liberă”). Ce formidabilă actualitate îşi păstrează! Ai senzaţia că-s scrise azi! Oare cei care au declarat că „Eminescu nu le mai spune nimic” s-au învrednicit să parcurgă vreodată aceste file vizionare? Îndoi-m-aş… şi n-am cui.