Mircea Radu IACOBAN

Oficial, Rogozin se prezintă ca fiind „jurnalist, economist, filolog, filosof”. Din patru profesii declarate, trei ar fi umaniste - şi când colo, avem de a face cu un irascibil soldăţoi grobian (culmea, fost înalt reprezentant al Rusiei la NATO!) în stare să rotunjească astfel de fraze „diplomatice”, de subtil rafinament intelectual: „Vom decide cum să distrugem aceste creaturi mârşave”. Creaturile mârşave ar fi românii care i-au interzis survolul. Povestea-i cunoscută, presa de toate culorile a comentat-o în detaliu, aşa că n-o să insist decât asupra câtorva chestiuni fie nebăgate în seamă, fie pur şi simplu neştiute.

Mai întâi, refuzarea survolului României şi acceptarea lui de alte state membre ale UE. Simplu: numai Bucureştiul a ştiut că Rogozin se află în respectivul avion de linie. Şi nu putea fi informat decât de la Chişinău, punctul terminus al voiajului. Cine şi cum a trimis ştirea rămâne de văzut. În Basarabia se vorbeşte despre oamenii lui Plahotniuc. Poate-i aşa, poate nu-i. Polonezii şi maghiarii au primit cerere de survol din partea unei aeronave ce transporta pasageri pe rute cunoscute. Controlorul de trafic de la Varşovia n-avea cum şi de ce să întrebe dacă Rogozin e la bord; cel de la Bucureşti, informat la timp, a făcut-o şi a luat decizia după cuvenitele aprobări ale autorităţilor române. Nu-s sigur că „sorelele” din UE, de-ar fi ştiut despre ce pasager e vorba, unde şi de ce se duce, ar fi interzis survolul – oricum, lipsa informării le exonerează de orice suspiciune.

Mai departe, intrăm într-un scenariu şi tenebros, şi absurd: înalta personalitate moscovită se ducea la Tiraspol pentru a... sărbători împreună cu transnistrenii „25 de ani de la începerea operaţiunilor ruse de menţinere a păcii”. Tocmai Rogozin, care nu numai că a luptat cu arma în mână şi, poate, a ucis basarabeni, dar a mai şi alcătuit un detaşament de „voluntari” moscoviţi, aducându-i pe frontul de la Nistru! Cu motivaţia pe cât de cinică, pe atât de stupidă „detaşamente înarmate de fascişti români (n-a fost picior de român acolo! – n.n.) şi moldoveni au invadat Transnistria în 1992. Acestor cohorte i-au ripostat detaşamentele armatei transnistrene (nici nu exista pe atunci, de ambele părţi au luptat formaţii improvizate ale Poliţiei, n.n.), cazaci, garda nistreană şi voluntari”. Numai că Transnistria era şi este teritoriu al Republicii Moldova, ceea ce ar însemna că Basarabia şi-a „invadat” propria ţară! Halal argumente! Invadatori erau cazacii (n-aveau ce căuta acolo!) şi „voluntarii” ruşi. Dintr-un condei, Rogozin întoarce pe dos întreaga logică a războiului de la Nistru!

Iar Dodon subscrie, complet ilogic şi absolut imoral, intenţionând nu numai să participe la „sărbătoare”, dar să şi decoreze combatanţi „de ambele părţi”! Dacă nu m-aş fi aflat acolo, pe linia frontului, unde au murit sute şi sute de basarabeni, poate că aş accepta, fie şi parţial, ipoteza neimplicării Armatei a XIV-a în războiul de la Nistru, numai că am văzut realitatea cu ochii mei. Reţeta, cu mici variaţiuni, a fost aplicată la ocuparea Crimeei şi, acum, în întreţinerea conflictului armat din Ucraina (pe undeva, Ucraina îşi merită soarta, câtă vreme i-a susţinut constant pe tiraspoleni şi i-a alimentat cu arme şi muniţii).

În cartea „Zece ani de foc” am consemnat pe sumedenie de pagini „neimplicarea” rusă, care, adeseori, a îmbrăcat forme nu numai bizare, ci şi de comedie pură. Mai întâi, susţinerea financiară. Ofiţerii „gărzilor nistrene” primeau o soldă de 8.750 de ruble, în vreme ce pensia lui Gorbaciov nu depăşea 4.000! De unde bani? Evident, de la Moscova. Combatanţii tiraspoleni au fost tot timpul consiliaţi şi înarmaţi de Armata XIV-a; nu direct, că bătea la ochi, ci prin scenarii ridicole. Galina Andreeva, „amiralul femeilor de la Nistru”, în fruntea detaşamentului ei de amazoane, a „sustras” zi de zi, în văzul lumii, camioane cu arme din depozitele ruşilor, ba chiar şi tancuri (!). Absolut incredibil dacă n-ar fi vorba de comedie bufă: pentru a putea opera nestingherită, Galina… l-a sechestrat pe comandantul Armatei a XIV-a, generalul Netkaciov!! Câte n-ar fi de amintit! – repet, pot fi aflate în „Zece ani de foc”, Ed. Junimea, 2012. Aceeaşi Armată rusă „neimplicată”, după eliminarea României din Comisia cvadripartită (au rămas doar Rusia, Ucraina şi Transnistria), a primit statutul cinic de „trupă însărcinată cu menţinerea păcii” şi acum sărbătoreşte... propria-i pacificare!

Cu siguranţă, Rusia va replica la „jignirea” filosofului Rogozin utilizând armele obişnuite – preţul gazului, sancţiuni comerciale, contre diplomatice, iar România va avea de suferit pentru că a respectat interdicţiile dictate de UE. Rămâne de văzut dacă şi cum se va materializa vreo susţinere şi vreo contramăsură de la Bruxelles.