Mircea Radu IACOBAN

Informaţiile şi opiniile vehiculate prin internet se cuvin tratate cu precauţie: libertatea totală a postării îngăduie şi apariţia textelor dubioase, fie rău intenţionate, fie pur şi simplu fantasmagorice. Ceea ce nu înseamnă că poziţii onorabil argumentate n-ar putea trece dincolo de dubiu ipoteze oricât de bizare şi de neaşteptate. Cum ar fi aceea susţinută de dr. M.A. Aldea (cu prezentarea: „preot, scriitor, etnolog şi istoric”) într-un articol intitulat „Iorga nu a fost ucis de legionari!” Titlu care, potenţat şi de semnul exclamării, poate induce de la bun început în eroare, fiindcă, oricum ai lua-o, pe Iorga legionarii l-au asasinat. În discuţie poate rămâne doar cine a dat ordinul – şi aici, A.M. Aldea vine cu un pachet de argumente peste care cititorul cât de cât obiectiv nu poate trece. Autorul s-a ilustrat până acum prin vehemente (şi discutabile) luări de poziţie în presa scrisă şi la tv: a contestat Sinodul pan-ortodox din Creta, pe care-l consideră „lovitură de stat la adresa ortodoxismului românesc”, a protestat împotriva introducerii cardului de sănătate, având şi alte intervenţii similare în chestiuni de actualitate, toate pe tonalitate violent-agresivă. Ca, de pildă, în cazul incendiului de la „Colectiv”, pe care-l vede ca un complot „pe spinarea luptătorilor pentru libertate de la Colectiv, ortodocşi şi de alte religie, pe care s-au cocoţat propagandişti ai statutului autoritar dictatorial, ateu, bolşevic...” etc. etc. Cum spuneam însă, dacă autorul, indiferent cine ar fi, aduce argumente cât de cât consistente, se cuvine luat în seamă. Ceea ce şi încercăm să facem. Aldea susţine că Iorga „n-a fost asasinat de legionari!”, ci din ordinul lui Carol II, cu acordul Germaniei şi al URSS. Horia Sima a dat de mai multe ori, inclusiv în scris, ordinul ca nimeni să nu se atingă de Iorga (n.n.: intuia imensa pagubă de imagine pentru mişcarea legionară!) şi chiar i-a oferit o gardă de corp, refuzată de istoricul convins că-i suficientă protecţia Siguranţei. Asasinii nu s-au predat, cum s-a întâmplat în cazurile Armand Călinescu, Duca, Stelescu, şi au fost arestaţi tocmai de poliţia legionară, spre a fi predaţi autorităţilor. Cu toate acestea, nici Carol II, nici Antonescu nu au găsit de cuviinţă să organizeze cuvenitul proces al oribilei crime; mai mult, Carol II ar fi exclamat „Canalia aia trebuia de mult să moară!”. Fugiţi în Germania, oamenii lui Boeriu s-au bucurat de un tratament favorizant, net deosebit de cel rezervat legionarilor închişi la Buchenwald. Un proces, de fapt, fusese deschis târziu (1941), nu împotriva principalilor vinovaţi şi nedus până la capăt. Dimpotrivă: Boeriu şi ai săi sunt duşi la Antonescu, după care primesc paşapoarte şi pleacă în Germania. Dacă episodul este real (rămâne să-l confirme istoricii), atunci implicarea statului devine plauzibilă. Aldea consideră că Boeriu era racolat de KGB, întrucât scandalul unui astfel de asasinat ar fi dovedit că „România este instabilă politic şi trebuie ocupată ori împărţită teritorial cu Germania”. Un alt autor, Ionuţ Țene, tot pe net, susţine aceeaşi teză: „Traian Boeriu, spion infiltrat, a făcut jocul comuniştilor”. Iar Aldea întăreşte: „Mişcarea legionară a pus la cale asasinarea lui Iorga din ordinul lui Stalin” (coana Leana, fie-i ţărâna uşoară, ar plasa neîndoielnic întrebarea „unde-i dovada?”). Alarmant cât de şubredă poate părea istoria recentă prin mutarea lejeră a responsabilităţilor din dreapta în stânga şi invers! Adevăru-i că Iorga, şi antisemit, şi anti-legionar, îl ataca frecvent pe Carol II şi-n discursuri, şi-n gazeta lui, „Neamul românesc”. Izbutise să-i nemulţumească pe toţi, şi-n dreapta, şi-n stânga – politică i-a trebuit, de politică a avut parte! Dintre argumentele lui Aldea, de luat în seamă pare a fi acela privind atitudinea statului român după război. Boeriu, prosper om de afaceri în Germania, a trăit până la sfârşitul anilor ’90. Nimeni nu l-a deranjat cu nimic, niciodată nu i s-a cerut extrădarea – mai mult, în vreme ce familiile legionarilor primeau domiciliu forţat, rubedeniilor lui Boeriu li s-au dat paşapoarte şi vize pentru Germania spre „reîntregirea familiei” (vor fi fost şi „interese statale”, inclusiv de natură economică: România care vindea evrei, de ce n-ar fi vândut şi pedepsirea unui asasin legionar de care lumea aproape uitase?). Carevasăzică, rezumând: pe Iorga „nu l-au ucis legionarii” (Aldea), l-au ucis legionarii (Stelian Tănase: „a fost o răzbunare sângeroasă”), l-au ucis comuniştii, l-a omorât Stalin şi NKVD-ul, cu acceptul Germaniei. Ce să mai crezi?