Mircea Radu IACOBAN

A ieşit ditamai scandalul în SUA când s-a propus amprentarea tuturor cetăţenilor, deşi explicaţiile administraţiei Obama erau cumva plauzibile: nu numai lupta împotriva terorismului ar primi un consistent sprijin, ci şi delincvenţa însăşi poate fi mai bine stăpânită în cazul în care evidenţa populaţiei îşi adaugă în panoplie arma minune a identificării rapide. N-a fost să fie, societatea civilă a considerat că iniţiativa lezează protejarea intimităţii: amprentarea generală ar fi apanajul unui stat totalitar, afectând înseşi drepturile omului. La noi, e mult mai simplu: viitoarele cărţi de identitate vor conţine şi amprentele titularului. S-a decis şi gata; nicio consultare publică, nicio adiere de protest a societăţii civile (nu mai reiau discuţia despre societatea civilă, noţiune şi alcătuire ambigui încă de la definiţie). Cinstit vorbind, nu văd ce m-ar deranja peste poate, în afara momentului destul de penibil când ţi se ung degetele cu tuş – manoperă poliţienească în stare să insinueze românului strania şi neplăcuta senzaţie de suspicionare încă din leagăn.

Nu peste multă vreme, sunt sigur, se va adăuga şi obligativitatea includerii amprentei ADN... Caraula de pe turnul Goliei şi paznicul de la via domnească strigau din când în când în toiul nopţii „te văd, te văd!”, deşi n-aveau cum zări nimic în bezna veacului XVIII; avertizau în gol, mai mult să prindă ei un dram de curaj. În străluminatul veac XXI, nu te mai avertizează nimeni: după ce că suntem înmatriculaţi ca maşinile prin codul numeric personal, iată-ne şi cu amprentele la catastif! Telefoanele mobile se interceptează, camerele de luat vederi te pândesc la toate colţurile, microfoane au fost aşezate şi-n baie, keylogger-ul îţi spionează computerul, cu funcţia „share location” de pe Google Maps poţi afla exact locul în care se află oricine, oricând – unde să te mai ascunzi, nu mai există cotlon lumesc nesupravegheabil şi nesupravegheat! Nimeni nu mai strigă „te văd!”, dar de văzut, te văd toţi!...

Cât despre anunţatele cărţi de identitate: după ce că funcţionarea poticnită a cardului de sănătate a scos din sărite întreg sistemul sănătăţii, acum îl mai combinăm şi cu cartea de identitate. Ca să meargă prost amândouă?

*

Aşa se întâmplă când văcarul se supără pe sat: inamiciţia Dragnea-Chirica a strămutat şedinţa comună a guvernelor României şi Republicii Moldova de la Iaşi, la Piatra Neamţ. Nu cred în ruptul capului că a fost solicitarea expresă a Chişinăului, deranjat de simbolistica locului şi de semnificaţiile cu substrat unionist latente la Iaşi: pur şi simplu Dragnea a evitat să fie oaspetele lui Chirica. La case mai mari, reacţiile-s şi mai aiuristice. Cum se ştie, lumea vedetelor scenei şi ecranului l-a sabotat in corpore pe Trump la alegeri. Drept pentru care preşedintele SUA a decis să suprime întreg bugetul alocat artei şi culturii în 2018! Nu-i cât se poate de inspirat titlul acestei rubrici, „să vezi şi să nu crezi”?

*

Întrebând, într-un minimarket ce vindea mere din Grecia, căpşuni din Spania, pere din Patagonia şi roşii de la turci, ”ce aveţi din România?”, Dorel Vişan primeşte de la vânzătoare un răspuns isteţ şi hazos, ce nu-l amuză pe cât îl amărăşte: ”Din România? Pe mine şi magazinul”. Drept pentru care i se pare întemeiată citarea unei învăţături din vechea gândire indiană: ”ţara în care cineva nu găseşte cinste, bucurie sau rude, nici dobândeşte vreo învăţătură, trebuie părăsită” (Canakya). Urmează o întrebarea durută: ”Criticăm ca proştii Daciada, criticăm ca proştii practica şcolară şi activitatea artistică de amatori, foarte bine că s-au desfiinţat. Dar ce-am pus în locul lor oare, în afară de prostia şi mărginirea noastră democratică, discotecile, libertinajul sexual, drogurile, ţigara, alcoolul, banii nemunciţi, neascultarea de dascăli şi de părinţi, eludarea legii, aruncarea cu pietre în forţele de ordine, hoţia naţională şi în întreaga lume liberă, crimele, violurile, comerţul cu prostituate, luptele între clanuri, minciuna, viteza şi bolizii de milioane adunaţi de prin pâraiele patriei. Dar era să uit: am făcut şi ceva bun: serviciul de descarcerare.” De urmărit ieşirile publice ale actorului raisonneur Dorel Vişan: are multe de spus – şi toate cu miez!