Mircea Radu IACOBAN

• „Cine n-are bătrâni, să-şi cumpere” – spune vorba din bătrâni. „Cine-i are, să le dea şuturi în fund!” – ar suna zicerea actualizată. „Cardul Dvs. este expirat” – îmi atrage atenţia casiera de la Metro – „lăsaţi căruciorul aici şi mergeţi la Informaţii, să vă dea un card nou”. La Informaţii mi se cere o adeverinţă de salariat. „Domnişoară, între timp, m-am pensionat”. „A, îmi pare rău, la pensionari nu dăm”. Rămân interzis: mai întâi, e-o probă scandaloasă de discriminare, apoi, e-o restricţie stupidă şi, pentru firmă, păguboasă: la Iaşi, Metro este aprig concurat de supermarketurile apărute în ultimii ani, iar detaşamentul pensionarilor, pe cât e de oropsit, pe atâta-i de mare; ar fi, logic, de luat în seamă. „Asta-i politica firmei” – oferă funcţionara zâmbitoare un plus de explicaţii. Subit, constatat că nu mai sunt egal în drepturi cu restul muritorilor, barem cu vecinul de la casă care, generos şi ilegal, s-a oferit să-mi treacă târguielile sub umbrela cardului dumisale. Ar fi, aşadar, ultimele mele cumpărături la Metro, magazin pe care-l frecventez încă de la înfiinţare. Între timp, am îmbătrânit, m-am pensionat şi, iată, nu mai sunt în rând cu lumea! Avem un organism statal care sancţionează discriminarea, avem ONG-uri bătăioase, avem mari personalităţi care au trecut pragul pensionării şi-s astfel umilite, dar, iată, linişte adâncă, nimeni nu sesizează, nu protestează nimeni. Motivul e simplu: trecerea vârstnicilor pe linie moartă pare a fi în firea lucrurilor, dimpreună cu interdicţiile stupide ce le acresc zilele rămase.

• Ca să fie luat în seamă şi să bifeze niscaiva activitate parlamentară, un deputat reales îşi târăşte din sesiune în sesiune marea lui propunere legislativă: şoferii de peste 70 de ani să fie examinaţi medical în fiecare an. Pentru şi mai multă siguranţă, n-ar fi mai bine în fiecare joi? Aparent e-o propunere înţeleaptă şi necesară, dar, de fapt, nu face decât să adauge noi şi inutile mizerii umilitei vârste a treia. O examinare medicală anuală ar putea fi utilă oricui, indiferent de vârstă, şi deplin posibilă dacă am trăi într-o ţară cu sistem de asistenţă sanitară şi rânduieli administrative normale. În Europa civilizată, totul se rezolvă într-o oră-două şi, dacă trimiţi actul medical prin poştă, tot prin poştă primeşti permisul auto. La noi, pentru a efectua cele 777 de examene medicale eşti nevoit să pierzi o săptămână (asta în ipoteza în care, aşezându-te din zori la coadă pentru obţinerea bonurilor la Policlinică, izbuteşti să prinzi barem unul de fiecare dată). Să nu uităm că mii de solicitanţi locuiesc la ţară: urmează să-şi piardă nopţi şi zile cu drumurile şi cu aşteptarea pe culoarele Policlinicii! După care urmează cozile infernale de la ghişeele Poliţiei Rutiere – s-a văzut la „driblingul” lui Tăriceanu că la coadă erau înşiraţi peste o mie de solicitanţi! Toate ca toate, numai că argumentarea de susţinere a actului legislativ propus este complet falsă: „Datele statistice indică numeroase accidente produse de persoane care au depăşit vârsta de 70 de ani.” Respectiva „dată statistică” n-are nici o valoare în sine, dacă nu-i raportată comparativ la un întreg, la totalul general. Care ne arată că situaţia-i exact pe dos: Poliţia Rutieră susţine că accidentele cele mai numeroase şi mai grave le produc tinerii până-n 30 de ani (37,4% – deşi deţin mai puţin de un sfert din totalul permiselor auto!). Pe măsură ce creşte vârsta conducătorului auto, procentajul accidentelor scade! Portretul-robot al şoferului-pericol nu înfăţişează un moşneguţ stafidit, ci „un tânăr până-n 25 de ani, copil de bani gata, posesor al unui bolid cu mulţi cai putere, nepăsător faţă de regulile de circulaţie”. Leit chipul domnişorului Herşcovici, fiul traficantului de stupefiante care săptămâna trecută a rănit un poliţist, a-njurat şi a scuipat „organele”, şi n-a putut fi scos din maşină decât cu focuri de armă! Vă puteţi închipui un pensionar oricât de „vivace” în locul lui? Odată cu înaintarea în vârstă, omul se înţelepţeşte, se temperează, se adună, ştie să-şi evalueze lucid posibilităţile proprii. Am prieteni care, fără nici o constrângere, simţind că li s-au încetinit reflexele, s-au decis să nu mai rişte urcând la volan, după cum cunosc septuagenari mai în „vână” decât propriii lor fii! Cum e la alţii? În Italia, unde se ştie cum se circulă, verificări medicale periodice se fac încă de la vârsta de 50 de ani (dar o dată la cinci ani) şi, peste 70 de ani, o dată la trei ani. Numai noi ne-am găsit să propunem verificare anuală, introducând încă o mizerie la cortegiul ce însoţeşte senectutea! În unele landuri germane, văduvele care au depăşit 80 de ani şi-s inapte să mai treacă examenele medicale au permisiunea să circule doar pe anumite rute (către cimitir de pildă, spre a îngriji mormintele familiei...), cu maximum 20-30 km la oră. Probă de înţelegere şi respect: li se lasă barem iluzia că-s încă în rând cu ceilalţi concetăţeni...