Mircea Radu IACOBAN

Închei periplul prin galaxia Nobel (vezi cele două tablete precedente) evocând obsesiva iluzie a unui fost amic poet (răposat de mult) fervent adept al ideii „visează sus, altfel rămâi jos.” Cita ades spusele lui Picasso: „tot ce îţi poţi imagina este real”, şi îşi construise un adevărat scenariu menit să-i precizeze conduita după ce i se va decerna Premiul Nobel pentru literatură. Între altele, alcătuise şi lista invitaţilor la petrecerea ce o va da la Iaşi – mai mult pentru plăcerea de a tăia cu roşu nişte nume: „pe ăştia nu-i chem; să crape!”. Era o joacă şi nu tocmai, asezonată prudent cu autoironie – dar, se pare, ajunsese să lase ceva urme în subconştientul ambiţiosului pretendent: nu numai că visa şăgalnic la un Nobel, ci începea să creadă de-a binelea că i se cuvine! Avea să fie răpus de şocul marii schimbări din 1989, care i-a tăiat până şi perspectiva accesului la modestele medalii din „Cântarea României”, darămite la simandicosul Nobel. „Construirea castelelor de nisip nu costă nimic. Dărâmarea lor este foarte costisitoare” – spunea Francois Mauriac. Poate ca poantă veselă la o despărţire tristă, amicul mi-a lăsat în plic lista invitaţilor la petrecerea ce va trebui s-o organizez, în numele lui, după ce Premiul Nobel i se va acorda postmortem...  

*

„Cartea nu lipseşte. Din contră. Vitrinele librăriilor sunt ticsite de opere mai mult ori mai puţin literare, atrăgătoare prin conţinut, deseori senzaţionale. Şi totuşi, nu se citeşte. Generaţii noi. Temperamente mobile, doresc ca totul să se realizeze cât mai mecanic posibil. Preferă îmbogăţirea cunoştinţelor pe cale de lectură succintă. Asimilări superficiale. În drumul acesta greşit tineretul nu este oprit de nimeni.” Veţi spune că-s observaţiile unui contemporan cârcotaş, inamic al pseudoculturii lesne culeasă (şi deloc asimilată) prin graţia internetului. Ei bine, nu: cu totul surprinzător, rândurile de mai sus le-am citit în articolul „Cocktail ieşan” semnat de un oarecare Radu Ionel în „Almanahul vieţii ieşene” (1932, p. 49-51). Adevărat Nostradamus ieşean! Care vor fi fost, în 1932, căile prin care „îmbogăţirea cunoştinţelor” se realiza „cât mai mecanic posibil”? Iar „lectura succintă” o oferă, abia azi, rezumatele şi informaţiile de pe Google. Ca să nu mai comentăm actualitatea observaţiei „Şi totuşi, nu se citeşte”... cu „vitrinele ticsite”. Ce premoniţie!

*

Tot între premoniţii s-ar cuveni inclusă şi propoziţia cu care Iorga îşi începea articolul „Iaşul sentimental şi eroic” din gazeta „Oraşul nostru” (nr. 7, 1928, pag. 2): „Iaşul brutal îl ştiu – şi nu vreau să-l văd”. Ce va fi voit să spună cu „Iaşul brutal” în 1928? Amintiri sângeroase din veacuri trecute poţi afla în istoria oricărei urbe, n-au cum caracteriza doar fosta capitală moldavă. Mişcarea legionară fondată de Zelea Codreanu abia se născuse în 1927; încă nu se putea anticipa brutalitatea evoluţiilor viitoare. Urgia pogromului s-a abătut la Iaşi în 1941, după uciderea lui Iorga la Strejnic. Doar un al şaptelea simţ i-a putut permite lui Iorga să detecteze şi un sâmbure amar al brutalităţii oarbe în rodul frumos împlinit al fiinţei oraşului – pe care tot marele istoric l-a definit ca „sentimental şi eroic”....

*

Şi mari deziluzii, dar, poate, şi mari iluzii, te pot determina să renunţi la toţi şi la toate cele, refugiindu-te într-o lume cu totul altfel diriguită şi orânduită. Nu mai trăieşte maica Benedicta de la Mănăstirea Văratic, fosta vicepreşedintă a Academiei Române, Zoe Dumitrescu Buşulenga (odihneşte de veci la Putna), dar, în recluziune mănăstirească pot fi aflate nume care, cândva, rezonau cu totul altfel în păcătoasa noastră lume de azi. Actorul Dragoş Pâslaru, cel care l-a întruchipat pe Horia Sima în filmul „Drumeţ în calea lupilor” este acum călugărul Valerian de la Mănăstirea Frăsinet. Actriţa Monica Fermo, care strălucea în anii '70 pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, evreică botezată, este acum maica Ecaterina la o mănăstire din Ierusalim. Alexandru Cotescu, fiul lui Valeria Seciu şi Octavian Cotescu, (l-aţi văzut în filmul „Păcală”) este călugărul Daniil la Mănăstirea Vatoped, Muntele Athos. Chitaristul formaţiilor Sfinx şi Roşu şi Negru, Dan Bădulescu, a fost hirotonisit preot la o biserică bucureşteană de pe strada Avrig. Mariana Buruiană a ales şi ea „calea mărturisirii” (acesta-i titlul cărţii semnate de fost actriţă). Întrebare: să fie vorba de învinşi sau de învingători?