Mircea Radu IACOBAN

Toate scenariile care circulă în presă şi pe net sunt catastrofice. Nu-i unul care barem să ne amăgească, să ne înşele cât de cât cu un mâine mai de Doamne-ajută! Ba încălzirea globală va secătui (dar şi inunda!) planeta, ba ditamai meteoritul va nimici Terra (care, oricum, îşi va schimba polii, năucind pământenii), ba vom fi acoperiţi de ape, ba va dispare cu totul apa... Eventualitatea unui al treilea război mondial, complet diferit de ceea ce a fost şi-n 1916, şi-n 1940, este şi ea tot mai insistent avansată, ruşii abia aşteaptă să ne atace... Mai nou, urmează să fim cufundaţi în beznă două săptămâni, începând cu 15 noiembrie, adică, de marţea ce vine! N-au spus-o urmaşii babei Vanga, ci reputaţi specialişti de la NASA. Trebuie, nu-i aşa, să-i cred, deşi scenariul mi se pare extrem de complicat şi de puţin probabil (Venus va pârli gazosul Jupiter, ceea ce va duce la o emisie record de hidrogen, destulă cât să întunece Soarele): oficiali ai NASA au prezentat la Pentagon un dosar cu 1.000 de file în care fenomenul este descris şi explicat în amănunt, aşa că nu ne rămâne decât să cumpărăm felinare, lumânări, feştile şi să facem plinul cu benzină, că nu se ştie...

Dar tot cortegiul de nenorociri proorocite veacului XXI nu îngrijorează cât izbuteşte s-o facă francezul Jacques Attali. Nu-i un oarecare: a fost consilier al lui Mitterand şi-i autor al câtorva zeci de cărţi de futurologie. Bizara lui incursiune în viitorul omenirii se intitulează „O scurtă istorie a viitorului” şi-i considerată de Kissinger „strălucită, provocatoare şi greu de respins”. Dar şi de admis! Attali consideră că „statele naţiuni se vor distruge progresiv” şi „piaţa va deveni singura lege recunoscută în lume”, pe tot mapamondul instalându-se un singur superimperiu. A cărui soartă e limpede: începând cu anul 2030 vor izbucni „războaie devastatoare, naţiunile se vor eroda, grupuri religioase, entităţi teroriste şi piraţi ai pieţei libere se vor lupta unii împotriva celorlalţi.” N-au decât, dacă astfel se va instaura „hiperdemocraţia” şi un guvern mondial – ce poate fi rău în totala înregimentare sub stindardul hiperdemocraţiei? (Cinstit vorbind, nu-mi prea pot da seama cum ar arăta un hiperdemocrat, nici care ar fi liniile directoare ale hiperdemocraţiei în sine; sper să nu fie vorba despre o resuscitare a vreunui sistem colectivist, că ne-a ajuns cel comunist.)

Oricum, n-aş bănui că aici s-ar afla rădăcinile marii noastre spaime pentru ziua de mâine, ci în modificarea brutală a temeiurilor în virtutea cărora ne-am construit şi ierarhizat reperele strămoşeşti ale dăinuirii şi devenirii noastre. Cea mai alarmantă perspectivă: „cuplul nu va mai fi principala bază a vieţii şi sexualităţii”. Iubirea va fi net separată de sexualitate şi, mai departe, sexualitatea de reproducere. Urmaşii urmaşilor noştri urmează a fi produşi în „regim de fabrică”, într-un uter artificial, caracteristicile fătului urmând a fi programate conform comenzilor pe computer. Efectul: „lumea nu va mai fi decât o juxtapunere de singurătăţi şi dragostea, o juxtapunere de masturbări”.

Cetăţeanul va fi strict supravegheat – până şi roboţii de bucătărie ori fierul de călcat vor furniza informaţii centrelor de securitate. Penitenciarele vor dispărea (nici o pagubă!), detenţia urmând a fi înlocuită cu arestul la domiciliu supravegheat electronic. Ceea ce s-a năpustit deja asupra Europei, adică fluxurile de imigranţi, vor tălăzui în continuare, cifra urmând să ajungă la milioane şi chiar la sute de milioane în fiecare lună! Nici o destinaţie, oricât de îndepărtată, nu va fi ocolită, aşa că SUA va avea curând parte de o populaţie majoritară hispanică şi afro-americană.

Haosul şi violenţa vor copleşi lumea; „Înainte de sfârşitul secolului XXI, SUA vor fi dezintegrate şi se vor afla sub autoritatea unui guvern mondial colectiv.” Lumea va fi sfâşiată de războaie, alte ţări se vor impune, deţinând de acum înainte prim-planul: Turcia, Nigeria, Iran, Filipine. Drogurile vor fi pretutindeni legalizate. Telepatia va deveni realitate. Însingurarea va atinge proporţii dramatice.

Concluzia lui Attali este dezarmantă: „o opoziţie la viitoarea ordine a lumii este inutilă, deoarece nu va propune alt sistem.” Nu ni se explică lămurit de ce-i imposibilă o alternativă (Divinitatea pare a fi complet exclusă din ecuaţia devenirii umanităţii). Mi-ar place să cred că inerentele progrese ale ştiinţei şi tehnicii nu-s obligatoriu de corelat catastrofic cu determinări cvasimecanice într-ale spiritualităţii şi că proiecţia lui Attali este la fel de vulnerabilă cum au fost toate construcţiile de acest gen de până acum. Altfel, ar trebui să ne încuiem în case şi să azvârlim cheia pe fereastră. Efect secundar: încep să nu-mi mai număr cu îngrijorare anii: bine că s-au adunat câţi s-au adunat şi, astfel, voi fi scutit să fiu martor la proorocita întoarcere a lumii cu susul în jos!