Mircea Radu IACOBAN

Citesc cu mare uimire următoarea știre (vezi revista israeliană „Expres magazin” nr. 442, Tel Aviv, 10 oct. 2016, pag. 26): „Un fost deputat al partidului ultra-naționalist Jobbik din Ungaria, Csanad Szegedi, a anunțat că emigrează în Israel”. Solicitantul noii cetățenii declară că „Israelul este o țară uimitoare și eu cred că fiecare evreu care locuiește în Diaspora trebuie să ia în considerare Alya în Israel cel puțin odată în viață (...) Sunt mult mai multe elemente pozitive decât negative în a fi evreu și cel mai mare dar pentru evrei este existența statului Israel.” Măi, să fie! Asta chiar că-i minunea minunilor! Cum am mai scris cu alt prilej, Csanad ajunsese deputat european la nici 30  de ani (două legislaturi!), lider de grup parlamentar, precum și vice-lider al unui partid reprezentat în Legislativul de la Budapesta. Autorul performanței era membru marcant al partidului Jobbik și inițiatorul „Gărzii maghiare”, formație paramilitară desființată prin hotărâre judecătorească în 2009. Jobbik, a doua forță politică în Ungaria după Fidesz, a obținut 20,46 din voturi la ultimele alegeri, trimițând 23 de deputați în Parlament, adică, adică 11,5%  din plen. Este partidul care nu s-a sfiit să declare, prin vocea unuia dintre lideri, că „dacă interesul maghiar poate fi  atins doar prin asumarea unor conflicte, atunci  acestea trebuiesc asumate”! În paranteză fie spus, gazeta „New Herald” a dezvăluit faptul că Jobbik primește finanțări  secrete din Rusia și Iran (de altfel, partidul extremist maghiar a salutat cu satisfacție anexarea Crimeii). Unul dintre cei mai vocali din Jobbik a fost Csanad Szegedi, inamic declarat al țiganilor, evreilor, românilor și slovacilor. În repetate rânduri s-a manifestat ca un antisemit feroce, declarând că „elita politică ungară este iudaizată”, iar „țara este cumpărată de evrei” – formulări parcă transcrise din recuzita propagandistică a legionarilor români! Tot el, la votarea Legii Bugetului: „Această Lege a Bugetului se citește ca un document scris de Shimon Perez și  va face ungurii mai săraci, iar  pe evreii  bogați, și mai  bogați.” Sau: „intelighenția  evreească maghiară profanează simbolurile naționale” și „face rău tronului  sfânt al Sf. Ștefan, fondatorul statului ungar.” Citatele ar putea continua mult dincolo de spațiul  acestei rubrici; le oprim aici fiindcă și Csanad... s-a oprit din cel mai  neașteptat și mai puțin  credibil motiv:  s-a constatat că... este evreu! Și  habar n-avea! Rapida lui ascensiune în elita partidului  Jobbik a deranjat pe  unul și pe altul, așa că, acordându-se ceva credit unui  zvon, s-au cercetat arhivele. A făcut-o Zoltan Ambrus, coleg de partid și de „Gardă maghiară” (fost pușcăriaș condamnat pentru deținere de arme și explozivi – de unde  se vede cât de pașnice erau intențiile „Gărzii”). Așa s-a descoperit că bunica lui  Csanad a fost deținută la Auschwitz și Dachau, unde jumătate din familie i-a fost ucisă, că s-a numărat printre puținii supraviețuitori ai infernului lagărelor și, rămasă cu spaimele, a căutat după aceea să-și ascundă adevărata origine. Ambrus își invită colegul de partid la o discuție „de afaceri”, pe care a avut grijă s-o înregistreze fără știința conlocutorului. Rezultatul: disperat  că năucitoarea revelație i-ar nărui  cariera politică, euro deputatul îi propune șantazistului,  în schimbul tăcerii, bani și  funcții în organisme europene. Tranzacția nu s-a făcut, știrea a ajuns în presă, Csanad a trebuit să se despartă de Jobbik. Are o lungă convorbire cu bunică-sa, de pe urma căreia se alege cu  o foarte târzie revelație: „Holocaustul a avut loc cu adevărat!” (ceea ce dezvăluie totala ignoranță în materie a generației lui Csanad). Momentul marii opțiuni: are de ales între a fi și  a nu fi... evreu. A calculat bine: singura postură ce l-ar mai putea avantaja este aceea a fiului risipitor întors cu umilință și primit cu brațele deschise. Rabinul Koves Shlomo, căruia i s-a adresat pentru consiliere, declară: „Csanad  este în mijlocul unui proces dificil de reparație, autocunoaștere, reevaluare și învățare, care,  conform intereselor și speranțelor noastre, ar trebui să se încheie în mod pozitiv.”  Acum, Csanad Szegedi („Începi să te urăști când ura devine scop în sine”) practică  Sabatul, participă la slujbele de la Sinagogă, mănâncă doar carne kosher, studiază ebraica și se familiarizează cu Talmudul. Citez din recenta publicație israeliană: „întrebat dacă ar fi interesat să intre în politica din Israel, Szegedi a spus că e foarte interesat de politică și are o vastă experiență, dar deocamdată dorește să se concentreze pe combaterea antisemitismului în Europa”. I-o fi dat Dumnezeu gândul cel bun. Că experiență, într-adevăr, are din belșug. Pe invers, dar ce mai contează...