Mircea Radu IACOBAN

Săptămâna trecută s-au acordat, la Harvard, premiile Ig Nobel pentru cele mai trăsnite şi hazoase cercetări „ştiinţifice” ale anului 2015. Când auzi de „Harvard”, instinctiv îţi strângi nodul la cravată şi-ţi controlezi ţinuta. Mai ales că, la ceremonia din anul acesta, premiile au fost înmânate de patru autentici laureaţi Nobel, chimistul Dudley Herschbach, economistul Eric Maskin, medicul Rich Roberts şi fizicianul Roy Glauber. Recompensele au fost relativ modeste (câte un ceas deşteptător şi o bancnotă de zece trilioane de dolari Zimbabwe valorând, la cursul zilei, jumătate de eurocent), dar contează impactul mediatic şi, mai ales, faima de a fi un om de ştiinţă cu destul umor inteligent. Copilărirea maturilor fiind privită cu înţelegere şi simpatie într-o societate lipsită de griji ce încearcă pe toate căile necesara ieşire din plictisul cotidian.

Am mai scris, tot în acest colţ de pagină, despre ediţii precedente; premiile Ig Nobel se acordă încă din 1998, când a fost încununată contribuţia canadianului J. Barn, autor al studiului revoluţionar ce demonstra relaţia strânsă dintre dimensiunile penisului şi lungimea picioarelor individului (lucrarea, de acut interes ştiinţific, avea să fie publicată în „Annals of Sex Research” 3/2003). În anii următori, ştiinţa lumii s-a îmbogăţit cu cercetări de calibrul „Calcularea execuţiei unei găuri de scurgere într-un ceainic înfundat” (Van Broek, Anglia), „Spray-ul ce poate detecta infidelitatea soţului/soţiei” (prof. Makino, Osaka), „Alarmă antiefracţie dotată cu aruncător de flăcări” (doi savanţi din Africa de Sud). Mai spicuim din palmaresul ultimilor ani, menţionând doar tema cercetării: vacile cărora stăpânii le-au pus un nume dau mai mult lapte decât suratele lor anonime, sutienul care, în caz de urgenţă, poate fi preschimbat în două măşti antigaz, calcularea procentului în care înjurătura ameliorează durerea, microbii se agaţă cu precădere de oamenii de ştiinţă bărboşi, concentraţia ideală de hrean pentru a trezi somnoroşii în caz de incendiu ş.a.

Savanţi care se joacă şi atât? Nu numai – câtă vreme s-au acordat şi premii cu iz politic: preşedintele Belarusului, Lukaşenko, a fost distins cu Ig Nobel pentru „arestarea unui bărbat cu un singur braţ, care a aplaudat când nu trebuie”, iar prim-miniştrilor din Pakistan şi India li s-a decernat Premiul pentru Pace după „exploziile agresiv-paşnice ale bombelor atomice”. Motivaţia: „Ig Nobel Prizes acordă premii pentru cercetări care fac oamenii mai întâi să râdă, apoi să reflecteze”. Din păcate, anul acesta, ceremonia de la Harvard a demonstrat că umorul intră într-o regretabilă perioadă de recesiune, trăsnăilor lipsindu-le în tot mai mare măsură tocmai necesara încărcătură de haz inteligent. Râdeţi: „Şobolanii care poartă pantaloni ce conţin poliester sunt mai puţin activi sexual decât cei care poartă pantaloni din lână sau bumbac” – autor Ahmed Shafik, de la Universitatea din Cairo. Sau: la categoria biologie a fost premiat britanicul T. Thwaites, care a petrecut trei zile în pielea unei capre, spre a studia „dinamica mersului în pantă” (a mâncat, în zilele experimentului, doar iarbă). Tot atâta încărcătură de umor poartă şi investigaţiile neo zeelandezo-britanice privind „personalitatea pietrelor”. Premiul pentru fizică l-au primit, ex-aequo, universitari din Ungaria, Spania, Suedia şi Elveţia, care au demonstrat că „tăunii sunt mai puţin atraşi de caii albi, în vreme ce libelulele manifestă o anumită slăbiciune pentru pietrele funerare negre”. Să nu mori de râs? Par mai degrabă tentative izbutite de a demonstra că nu tot ceea ce-i pe dos, căznit, inutil, trăsnit şi aiuristic dă naştere bucuriei spiritului nutrită din umor inteligent.

Din recolta anului 2015, mai aproape de ţelul competiţiei aş zice că se situează performanţa germană încununată cu Premiul pentru Medicină („O mâncărime pe partea stângă a corpului poate fi calmată prin scărpinare pe partea dreaptă în timp ce ne uităm în oglindă”) sau contribuţia meticulos demonstrată grafic „lucrurile arată diferit atunci când te apleci şi le vizualizezi printre picioare” (cercetători japonezi). Ceva mai acid - Premiul pentru Chimie acordat companiei Volkswagen pentru „reducerea emisiilor excesive auto atunci când maşinile sunt testate”, dar cam la spartul târgului şi cu haz strepezit. Deh, cei mai serioşi cetăţeni ai planetei se amuză şi ei cum pot, câtă vreme n-au parte de acaparatoarele tele-nuvele judiciare româneşti…