Mircea Radu IACOBAN

Nu ştim cum să ne cotonogim nevestele! O facem la modul primitiv, empiric, neştiinţific, fără virtuţi de ordin estetic şi, mai ales, fără efecte educative majore. N-avem un cod de reguli, nu există recomandări de ordin tehnic, fiecare bate în legea lui şi după cum îl taie capul. Consistentă bibliografie la temă am aflat doar în literatura islamică, inclusiv în emisiuni tv (la Al Jazeera, la LBC tv) şi în articole de gazetă ce recomandă modele de desfăşurare a unei şedinţe onorabile de cotonogire. Autorul cărţii „Tu întrebi, şi Islamul îţi răspunde”, Abdul-latif Mushatiri, atrage atenţia că soţia „trebuie bătută în aşa fel încât să nu-i fie rupte oasele, sau să-i fi provocate sângerări”. Poţi să spui că nu-i corect? Precizări în plus aduce G.H. Bousquet, în cartea sa „Eticheta sexului în Islam”: „Femeia trebuie bătută şi pentru aceasta există un număr vast de metode. Dacă femeia este slabă, ea trebuie bătută cu un băţ: femeile mai voluptoase pot fi lovite cu pumnul, iar cele grăsuţe, cu palma. Astfel, cel care o loveşte nu-şi provoacă sieşi leziuni”. Cum se vede, înainte de orice grija faţă de om, fie ca-i vorba despre partea care încasează, fie de cea care otânjeşte. Trebuie, apoi, să existe şi un protocol al cotonogirii: „Soţul trebuie să-şi anunţe soţia despre numărul de lovituri care urmează a-i fi aplicate” (Ghazi Al-Shimari, expert în relaţii familiale, Arabia Saudită), iar potrivit lui Ghassan Ascha, autorul cărţii „Despre supunerea femeii în Islam”, „Instrumentul de pedeapsă (adică parul) trebuie ţinut la vedere, pentru ca soţia să-l vadă mereu”. Muhammad Al Arifi a elaborat şi instrucţiuni în materie pentru tinerii musulmani precizând că „loviturile la faţă sunt interzise, deoarece vânătăile o pot urâţi”. Clar, fără echivoc, pe când la noi e haos: victime cu duiumul, bătaie cum se nimereşte, ochi umflaţi, coaste rupte. Uniunea Europeană a decis să pună piciorul în prag, intenţionând să intervină dacă nu chiar în eradicarea flagelului, barem în ostoirea urmărilor: prin proiectul „Start” („O viaţă de calitate în siguranţă”, finanţat prin POSDRU) s-a introdus nu numai un serviciu de consiliere a victimelor, ci şi indemnizarea lor cu o sumă de 6.000 de lei (60 de milioane vechi). Sfântă naivitate europeană: cum era cât se poate de firesc, numărul cazurilor de violenţă (reală sau închipuită) împotriva nevestelor a crescut exponenţial, însoţit de avalanşa cererilor către primării. La fel de firesc, cele dintâi indemnizate (că au aflat primele despre banii căzuţi din cer) au fost funcţionarele primăriilor. La Valea Măcrişului, jud. Ialomiţa, în capul listei s-au instalat contabila primăriei, secretara şi asistenta socială. N-au avut nevoie decât de o declaraţie pe proprie răspundere şi-atât. Primarul Mihai Bobeş declară: „Nu ştiam ca ele să aibă probleme acasă, dar este un proiect care n-a avut legătură cu Primăria noastră, în sensul că nu l-am implementat noi.” Aş, lista finală primăriile au întocmit-o! 24 de neveste măcrişene s-au dat abuzate şi maltratate, încasând banii, în vreme ce alte câteva zeci susţin că listele au fost întocmite preferenţial, cotonogite cu adevărat doar ele fiind, iar cele de pe listă, impostoare. Aceeaşi situaţie într-o comună din Olt, Fărcaşele: indemnizatele sunt la fel de contestate („Nu meritau! Păi bătaia mea s-o fi luat ele!”). Comuna cu cele mai multe soţii cotonogite pare a fi Drânceni, judeţul Vaslui, unde 29 de neveste s-au dedulcit la banii europeni meniţi să le ajute în a-şi reface viaţa altundeva, departe de soţul bădăran şi agresiv. Numai că, în conformitate cu deconturile depuse la Primărie, şi aici şi pretutindeni au fost cumpărate, tot la vechiul domiciliu, aragaze, mobilă de bucătărie, uşi la dormitor, „vată de sticlă de pus în pod”, ba şi încălţări pentru dragul de soţior! Și uite-aşa, românaşii au deturnat rapid o iniţiativă europeană generoasă (şi ingenuă), transformând-o într-o şmecherie de încasat, la nivelul întregii ţări, 170.000.000 de lei de-a moaca… Chestiunea însă abia începe să se complice, fiindcă numai la Drânceni sunt înregistrate plângerile a 15 soţi care încasează cu regularitate câte o tigaie în cap de la neveste. Discriminare! „Dacă bea alocaţia copiilor, sau face alte potlogării, nevasta, săraca, trebuie să şi-l mai bată” – susţine primarul, propunând extinderea programului şi în cealaltă direcţie Pentru care, oricât am cercetat, n-am aflat nici o desluşire metodologică în procedurile islamice…