Mircea Radu IACOBAN

Săptămâna trecută am scris despre gâşte. Azi, despre pisici. Mă obligă calendarul evenimentelor internaţionale, fiindcă, după cum notifică Agerpres, la 8 august se sărbătoreşte oficial ziua mondială a pisicii. Marelui prieten al omului, câinelui, nu i s-a hărăzit întru omagiere o dată anume din calendar, dar mâţa, mai misterioasă, mai ascunsă şi mai parşivă, a tors pe lângă mai marii lumii şi, cum-necum, a obţinut-o. O spun de la bun început: am avut pisici, am pisici, voi avea pisici (nici de câini nu duc lipsă). Oricum, am ajuns de pomină, fiindcă din pricina lor plecăm de acasă cu rândul, când eu, când nevastă-mea, nu cumva să-i lăsăm o clipă fără necesara veghe şi ocrotire părintească.

Pe motanul meu titular actual îl cheamă Claxon şi-a fost astfel botezat fiindcă a „claxonat” disperat în nişte bălării două zile şi-o noapte. Mă-sa a fătat cinci la noi în pod, patru i-a dus în siguranţă cine ştie pe unde, iar pe al cincilea, inexplicabil, l-a cărat în direcţie opusă şi l-a abandonat acolo: îi amintea, poate, un tată dezagreabil… L-am luat, l-am hrănit cu biberonul, şi acum e ditamai personajul respectat în cartier: ne însoţeşte până la tramvai, ne întâmpină la întoarcere, doarme în prostie oricât şi oricând, asigură, aşa moţăind, serviciul de pază pe coama garajului, fugăreşte veveriţele din brazi plutind din creangă-n creangă de parcă-i aripat, şi-i în cele mai bune relaţii cu căţeluşa Tanţa (de fapt, o ignoră suveran). Nu-i scandalagiu cum se arată a fi pisoi mult mai elevaţi şi cu genealogie de invidiat – vezi cazul vecinilor din Downing Street, unde-i etern, violent şi crâncen război între motanul Larry al premierului Theresa May şi Palmerston, încadrat ca vânător de şoareci la Ministerul de Externe – scandal în care se implică, desigur, şi noii locatari din zonă, motanii Gladstone de la Finanţe şi Cromwell, acum cazat în reşedinţa prim-ministrului. Cum să-l accepte Larry, care-şi face conştiincios datoria acolo încă din 2011?...

Se zice că pisicile au fost aduse în Europa de corăbii feniciene încă înainte de Hristos. În Egipt erau la mare cinste şi onor: s-au găsit mâţe mumificate în sicrie de jad, înconjurate de şoareci împăiaţi, să aibă mâncare pe lumea cealaltă. În celălalt capăt al lumii, în China, n-am ştiut cum să ocolesc mai degrabă şi cât mai pe departe restaurantul de lux din Xien specializat în preparate din carne de pisică, în vreme ce la antipod, americanii susţin că din pricina instinctului ucigaş al micilor feline au dispărut 33 de specii de pe suprafaţa pământului, conchizând (vezi Raportul Marra) „că pisicile reprezintă cea mai importantă ameninţare la adresa faunei sălbatice a SUA” şi vorbind despre omorârea în fiecare an de până la 3 miliarde de păsări şi zeci de miliarde de mamifere. Concluzia este patetică: „Sperăm că cercetarea noastră va reprezenta un semnal de alarmă pentru politicieni şi oameni de ştiinţă, permiţându-le să conştientizeze amploarea acestui fenomen letal cauzat de pisici”. Să fie ţinute numai în casă! Ca să vezi de unde venea marea primejdie!

Claxon prinde fluturi şi muşte; rar, aduce câte o păsărică galbenă-n cioc, abia căzută din cuib; n-o „compostează” şi, de regulă, rămâne recuperabilă. Mamifere de unde, că n-am mai văzut un şoarece în Copou din studenţie! Oricum, socot că altele-s marile primejdii pentru fauna pământului şi, profitând de ziua mondială a pisicii, resping cu hotărâre cetăţenească atacurile discriminatorii proferate la adresa speciei! Să se uite universitarii americani la setul „fotografiilor de aur” în care pozează cu pisici în braţe Hemingway, Camus, Faulkner, Huxley, Cocteau, Twain, Sartre, să vadă care-i locul felinei şi cum este privit animalul în cele mai respectabile cărţi ale lumii, de la T.S. Eliot la Hippolyte Taine, de la Bulgakov la Colette, de la Creangă la Balzac, de la Lewis Carrol la Blandiana, să admire pisicile pictate de Gauguin sau Manet - şi abia după aceea să propună, oribil, sechestrarea delicatului animal la domiciliu. Cică, spune dr. J. Bradshaw în cartea „Cat sense”, pisica îşi vede stăpânul ca altă pisică, mai mare.” Ce altă dovadă de preţuire faţă de umanitate? Cum să nu iubim pisicile? Astăzi, Claxon va primi un prânz de gală.