Mircea Radu IACOBAN

Cioran spunea că pseudonimul „ar trebui să-ţi schimbe numele, într-atât altul ai devenit”. Am întâlnit şi opinia potrivit căreia numele de împrumut „îţi lasă posibilitatea de a păstra un spaţiu gol între ceea ce crezi că eşti şi ceea ce încerci să afli că eşti”. Prea complicat! Dicţionarul este mai sec: „Nume creat ori adoptat sub care cineva îşi ascunde adevărata identitate”. Mai mult sau mai puţin motivat. Cum putea bietul Picasso să iasă în lume cu numele ce i l-au menit părinţii, adică Pablo Diego Jose Francisco de Paulo Juan Nepomuceno Maria de los Remedios Cipriano de la Santissima Trinidad Ruiz y Picasso? Partenerul lui Bran, etern nedumeritul Stan, şi-a numărat literele prenumelor şi, dând peste cifra ghinionului, adică 13 (Arthur Stanley Jefferson) a decis să rămână Laurel. Nu-s numaidecât încercări de ascundere a identităţii, ci gesturi menite să dreagă hibele onomasticii neinspirate. Scriitorii, mai ales, par cei mai interesaţi să-şi afle un supra-nume. Ce-i mână pe ei în luptă? Simplu: ai mai multe şanse să fii luat în serios dacă semnezi Gala Galaction decât Grigore Pişculescu, Bogdan Amaru decât Al. Pârâianu, Mircea Damian decât Const. Mătuşa, Dumitru Micu decât Dumitru Chiş. Motivaţiile rămân varii şi, cercetându-le, afli sugestii de sub-text. Onomastica inexpresivă nu face casă bună cu navigarea prin teritoriile artei, aşa că Alexandra Gavrilescu devine Otilia Cazimir (noul naş: Ibrăileanu), Ion Cârstea – Nicolae Crevedia, Ion Dobre – Nichifor Crainic, Laurenţiu Ionescu – Laurenţiu Fulga. Sunt abandonate fără regrete, dar cu speranţe, numele anodine şi prea comune: Gh. Popovici devine Gh. Bariţiu, Ion Mihalache – Ion Băieşu, Otilia Coman – Ana Blandiana, Gh. Constantinescu – Gh. Ciprian, Ștefan Popa – Șt. Augustin Doinaş, Maria Ionescu – Sanda Movilă, Gh. Vasiliu – George Bacovia, Petre Marcu – Petre Pandrea, Ion Pascu – Ion Pas, Nicolae Iordache – Vladimir Streinu, Paul Popescu – Pamfil Șeicaru ş.a.m.d. Condeierul român adoptă, din calcul, şi nume cu rezonanţă străină. Mai ales între cele două războaie, tactica rodeşte din plin: Eugeniu Botez devine Jean Bart, Elena Ghica – Dora d̕ Istria, Gh. Dinu - Ștefan Roll, Radu Demetrescu – Radu Gyr, Paul Mihăescu – Klopstock. Funcţionează şi mecanismul invers, mai explicabil: pe Marcel Breslinska îl va chema Marcel Breslaşu, pe Panait Stancioff, Panait Cerna, pe Vasile Ivanciuc, Ion Dragoslav, pe Gh. Kernbach, Gheorghe din Moldova, pe Angelo Moretti, Dan Petraşincu, pe Mihail Smolski, Mihail Sorbul, pe Eug. Ianovachi, Ion Vinea, pe Eduard Marcus, Ilarie Voronca. Și pe Eminescu (Eminovici) l-am putea încadra în aceeaşi categorie, numai că l-au re-botezat alţii şi de departe – Iosif Vulcan, redactorul revistei orădene „Familia”. Într-o situaţie oarecum aparte s-ar aşeza pseudonimele scriitorilor de origine evreiască. A le face publice era interpretat, până mai ieri, ca gest cumva... antisemit. Ceea ce-i o prostie: dimpotrivă, astfel se pune în evidenţă contribuţia unei naţionalităţi conlocuitoare la constituirea şi dezvoltarea literelor române. Câteva exemple: C.D. Gherea – Solomon Katz, Benjamin Wechsler – Barbu Fundoianu, Sami Rosenstock – Tristan Țara, Leopold  Goldstein – Camil Baltazar, Aurel Leibovici – Aurel Baranga,  Renne Katz – Nina Cassian, Ștrul Leiba – Ion Călugăru, Oscar Rorlich – Radu Cosaşu,  Moise Davidshon – Mihail Davidoglu, Iosif Hechter – Mihail Sebastian ş.m.a. (Veronica Porumbacu, Zigu Ornea, Camil Baltazar, Ștefan Cazimir, Oscar Lemnaru, Virgil Monda...) Ciudată situaţia în care se află Mihail Sadoveanu. Nu-i pseudonim, dar nici numele adevărat: în acte, se numeşte Ursachi. Ca şi Marin Preda, de fapt, Călăraşu – ambii au primit numele de familie al mamei, părinţii nefiind legal căsătoriţi. Numele propriu se spune că „desemnează ceva care există (real sau virtual) şi este unicat”. Duplicatele... unicatelor, indicând aceeaşi persoană, complică evidenţele de stare civilă, dar pot spune multe în plan caracterologic, unde se observă că acţionează şi necesitatea, şi orgoliul, adus până la exacerbare. Am cunoscut  un personaj pe care-l chema Bubă şi semna... Munte!