Mircea Radu IACOBAN

Fiind păstorită de o firmă austriacă, Mocăniţa de la Moldoviţa are programul alcătuit nemţeşte: cu galben sunt marcate zilele şi orele (până în 2016!) când circulă numai drezina, cu verde, perioada în care funcţionează două trenuri pe zi remorcate de spectaculoasa Mocăniţă, cu roşu, răstimpul cu activitate redusă – un tren în 24 de ore. Ca şi surata ei de pe Vaser - Maramureş, „Huţulca” are de partea ei în primul rând tradiţia. Cândva, traseele se resfirau pe cinci pâraie şi ajungeau la Arsura, Moroşanu, Râşca, Dubul, Rădvan, Roşoşa, totalizând mai bine de 100 km. prin pustietăţile Obcinei Curmătura. Tot tradiţiei se cuvine să-l asociem şi pe Ion Popescu, mecanicul care, de-o viaţă, asta face: mână Mocăniţa. În favoarea iniţiativei de a reînvia trenul cu aburi pe linie de 760 mm. se aşază respectabilul parc de material rulant: vagoane de pasageri cochete, pe boghiuri şi, mai ales, cele trei locomotive fabricate în România şi aduse de pe linia Arad-Criscior. Lumea vrea şi să se copilărească, şi să descopere acel „a fost odată” cu iz de poveste în care înaintaşii călătoreau cu ameţitoarea viteză de ... 15 km./oră. Ce-i lipseşte Mocăniţei de la Moldoviţa? Un lucru esenţial: peisajul montan. Linia ajunge, acum, doar până la Argel şi merge paralel cu şoseaua asfaltată. Cei 12,5 km. sunt parcurşi, practic, prin sat. De la Argel ar urma să intre în pădure şi, pe firul pârâului Roşoşa, să se oprească la km. 26. Ori, însoţind albia altui pârâu, să atingă punctul Rădvănel, la km. 25,4. Exact partea cea mai spectaculoasă a itinerariului nu-i accesibilă Mocăniţei. Din varii pricini: întâi de toate, terasamentul deteriorat ar necesita serioase investiţii pentru a i se reda funcţionalitatea. Dar asta nu-i totul: respectiva porţiune aparţine silvicului şi, din câte am înţeles, nu prea există entuziasm pentru încheierea unui acord. Sunt convins că, de ar exista bunăvoinţă şi deschidere, o cale de înţelegere între cei doi proprietari poate fi aflată. Cel de al doilea proiect este mai ambiţios şi mai pretenţios, dar şi de mai mare efect pentru turismul zonei: de astă dată, este necesară înţelegerea şi cooperarea CFR. Între Vama şi Moldoviţa nu mai circulă de ani buni trenuri, nici de marfă, nici de călători, şi sectorul respectiv nu are nici o perspectivă de revenire la viaţă. A încercat un particular să re-deschidă linia, dar a trebuit să renunţe: calea ferată şerpuind prin vatra satului, intersectează de nu ştiu câte ori şoseaua asfaltată, ceea ce face imposibilă practicarea unei viteze comerciale acceptabile. Drept pentru care, concurenţa zeului-automobil a ucis definitiv calea ferată. Linia relicvă, ruginită, este potopită de buruieni, traseul abia se mai distinge, iar timpul şi-a asumat rolul de gropar, acoperind până şi amintirea fostului traseu Vama-Moldoviţa Fierăstrău (cum se numea cândva). Au rămas însă, intacte, lucrările de artă, terasamentul, ba chiar şi şinele ce nu vor mai auzi niciodată „glasul roţilor de tren”. „Filiala Moldoviţa a „Asociaţiei pentru păstrarea liniilor ferate înguste din România” ar fi interesată de utilizarea traseului existent şi rămas în veşnică paragină: prin amplasarea unei a treia şine între cele două rămase pe traverse, Mocăniţa ar putea prelua turiştii de la Vama, i-ar aduce până la Mănăstirea Moldoviţa şi, după popasul necesar vizitării lăcaşului de cult, şi-ar continua drumul până la Argel. Linia ar primi un consistent plus de interes, iar programele turistice s-ar diversifica spectaculos şi cât se poate de... rentabil. Astfel de sectoare de cale „încălecată” au funcţionat zeci de ani între Sibiu şi Mohu (pe linia spre Agnita) şi-s utilizate şi acum (cale largă/cale normală) între Socola-Iaşi şi Ungheni-Prut. Și-i vorba despre porţiuni în care s-a circulat şi se circulă alternativ, darămite de o secţie abandonată de CFR. Primarul Moldoviţei, Traian Iliesi, îmi spune că a întreprins demersuri şi pe lângă autorităţile silvice, şi la Direcţia Regională CFR Iaşi. N-a primit, din păcate, nici un răspuns. Drept pentru care aşezăm în pagină această semnalare.

P.S. La Pensiunea„Lucreţia”, care şi-a păstrat ţinuta în pofida (sau tocmai din pricina) trecerii atâtor ani de la conferirea „Premiului de excelenţă în turism”, poate fi văzut, alături de păunii care atacă... maşinile albastre (!) şi puiul de căprioară Bambi, găsit abandonat la marginea pădurii...