Mircea Radu IACOBAN

M-am cam săturat de percheziţii, procurori, mascaţi şi talk-show-uri inflamate: dacă toată lumea fură (cel puţin aşa se pare), nu văd de ce ne-am mai mira şi scandaliza. Asta e! Isprăvile din „Iaşul marilor iubiri” ies oarecum din contextul general (dar care or fi, aici, atribuţiile DNA-ului?) mai mult amuză decât intrigă, amintind ţipuritura năsăudeană „Ce-i place bărbatului? / Scârţâitul patului!” Restul s-a banalizat prin identică repetare, faptele-s monoton aceleaşi, diferă doar făptuitorii, iar naţia s-a desensibilizat, cu atât mai mult cu cât după episodul amoros se va reveni cu siguranţă la ritualele arestări matinale (este de unde, avem o atât de numeroasă clasă politică...).

Drept pentru care propun o evadare din agresivul cotidian, spre a pune în evidenţă adevărate modele, repere, proporţii şi consecinţe. Citesc o carte franţuzească (tradusă din sârbă după opul lui Andovici, Jelicic, Skunka) despre eternul înamorat Tito. Habar n-am avut: ăsta Casanova, nu provincialii noştri fideli, care se consacră unui singur amor, total, năbădăios şi definitiv! Tito a înregistrat performanţe nu numai de ordin cantitativ, ci şi onorant... calitative, de prestaţiile sale viguroase bucurându-se, între multe altele, Sophia Loren, Gina Lolobrigida, Josephine Baker... Tactica prezidentului charismatic s-a întemeiat totdeauna pe regula „iubeşte şi fugi!”. Spicuim, n-avem cum le aminti pe toate: de prima lui mare iubire, cehoaica Novakova, a fugit chiar în ziua nunţii, lăsând-o însărcinată. În treacăt, mai abandonase o mireasă la altar, pe aristocrata Liza Spuner, după ce, în prealabil, i-a sedus menajera (băiatul ce i l-a născut Liza avea să moară în 1943, ca soldat german luptând împotriva... partizanilor lui Tito). Pe listă a urmat înstărita croată Stacner. De astă dată Tito n-a mai fost nevoit să spele putina: concentrat, a ajuns oştean pe frontul rusesc înainte să i se nască moştenitorul. Şi dacă tot se afla pe acolo, a sedus-o pe nevasta moşierului din Kuntovo, Liusa. Aventura s-a terminat prost, fiindcă soţul încornorat află... şi-l împuşcă pe neostenitul Casanova. Dar nu mortal: amorezul scapă cu viaţă.

Până la urmă, tot ajunge în faţa altarului, căsătorindu-se legal cu doctoriţa Gligorieva. Soţia îi va muri la naştere, numai că, între timp, aflând că-i însărcinată, soţiorul o ştersese la Petersburg. Nu fără a o „ierta”, în treacăt, pe colega Gligorievei, doctoriţa Daria. În capitala Rusiei, Tito izbuteşte să seducă, culmea, concomitent, două surori gemene, Nina şi Svetlana. Amândouă rămân însărcinate şi, desigur, amantul îşi vede de drum.

Izbucnise revoluţia din 1917 – iată-l arestat şi trimis în Siberia ca... spion german. Evadează, ascunzându-se în iurta unui bogat oier kirkiz. Urmează scenariul-stas: oaspetele seduce fiica gazdei, o ia de nevastă şi, când află că-i însărcinată, spală putina. Este din nou arestat şi-l salvează rusoaica Pelaghia. Cu care se însoară (bi-bigamie!); fiul lor avea să ajungă erou al URSS. Arestat din nou şi condamnat, la ieşirea din închisoare este găzduit de episcopul Rozman. Vrăjeşte vecina, studenta Vida. Cum rămâne însărcinată, cum tăticul îşi ia zborul. Ajunge la Moscova, unde concepe un copil cu activista Elsa. Fuge, bineînţeles, înainte de naştere, ajunge la Paris, îşi arogă identităţi false şi-şi trece în panoplia cuceririlor pe văduva Jeanne. Desigur, o lasă însărcinată şi dispare, spre a se combina cu turcoaica Zuhra. Cu care se căsătoreşte (bi-bi-bigam!). Aplică în continuare tactica „iubeşte şi fugi”: când află că Zuhra aşteaptă un copil, se face nevăzut, spre a se căsători cu Izet Reuf (iată-l şi mai bigam!). Devenit lider al mişcării de partizani, are, acum, secretară: pe Davorjanka. Care rămâne însărcinată şi, repede, moare de tuberculoză. Este momentul apariţiei Jovankăi, o tânără ambiţioasă de 25 de ani. O nouă căsătorie (a câta, fără nici un divorţ prealabil?).

În 1971, Tito este ales preşedintele Iugoslaviei, Jovanka devine „prima doamnă” şi-şi ia în serios rangul, implicându-se (prea) mult în politicalele de la Belgrad. A ajuns să deranjeze în dreapta şi-n stânga, fiindcă Tito, convins de vocaţia sa de lider internaţional, lăsase ţara pe mâinile Jovankăi. Adevărat sau nu, prima doamnă este acuzată de complot pentru acapararea puterii. Tito o arestează la domiciliu şi-i trimite în fiecare an, de ziua ei, un buchet de trandafiri. Atât şi nimic mai mult. Lista cuceririlor prezidenţiale continuând, desigur, să se îmbogăţească. Ăsta bărbat, nu...