Mircea Radu IACOBAN

Bicisnicul fotbal românesc merge, târâş-grăpiş, către finalul unei ediţii ciudate. Cum să pretinzi spectacol unui campionat în care 10 (zece!) echipe luptă pentru evitarea retrogradării? Și cât de românesc poate fi fotbalul în care cluburi de tradiţie aliniază mai mulţi jucători străini decât băştinaşi („Rapid”-ul: 9 din 11!)? Te trezeşti cu ei în teren şi nici n-apuci să afli cum îi cheamă (Cimovs sau Țmovs?)! Și-n care campionat antrenorii n-au dansat barem o vară? Dar iată că s-a aflat adevărata piază rea: arbitrul. Am văzut (şi comentat) destul fotbal la viaţa mea, drept pentru care pot să afirm că arbitrii români nu-s nici mai proşti, nici mai isteţi decât ar pretinde media europeană, iar gafe mult mai cucuiete decât cele de la noi se întâlnesc curent la case mai mari, cu pretenţii pe măsură. Dacă li s-ar da fluier filosofilor ce detectează din studio eroarea după a şaptea reluare tv, sunt sigur că s-ar face de râsul râsului la prima fază cât de cât complicată! Acum, toate tunurile sunt puse pe nefericitul Robert Dumitru şi presa publică tabele din care rezultă că împotriva „Stelei” (şi, implicit, în favoarea ASA Tg. Mureş) s-au coalizat arbitrii din zonele cu populaţie majoritar maghiară: Istvan Covacs (Carei), Robert Dumitru şi Imre Bucsi (Sf. Gheorghe). Numai că la fel de bine s-ar putea sugera şi acuza că arbitrii români au favorizat „Steaua” în destule rânduri: numai în sezonul trecut s-au înregistrat 20 de erori pro, faţă de 6 contra; tot motivaţie naţionalistă să fie? De altfel, este un loc comun constatarea că, la noi şi pretutindeni, echipa campioană se află în graţiile arbitrilor: în 2012, „CFR” Cluj a avut parte de 16 erori pro şi 5 contra, iar în 2011, „Oţelul”, de 18-7. Este publicat şi un clasament sui-generis, alcătuit „fără greşelile arbitrilor”. Ei bine, şi echipele din frunte, şi codaşele figurează aproape exact pe aceleaşi locuri ca în clasamentul oficial „profund viciat de arbitri”!  Atunci? Bomboana de pe colivă  a aşezat-o Robert Dumitru, notat cu 3 şi blefturit în toate felurile. Nu zic c-ar fi inocent, dar în nici un caz nu-i marele autor al incredibilei victorii gălăţene pe Arena Naţională. Care-s, la urma urmei, marile lui gafe contra „Stelei”? Să zicem că Milea l-a faultat pe Chipciu, deşi nu pare deloc o fază clară nici la a cincea reluare. Dumitru n-a dat penalti pentru „Steaua”, dar i-a făcut cadou un 11 m. inexistent, când se cuvenea, de fapt, acordat cartonaş  galben pentru simulare. Cele două henţuri în careul gălăţenilor, vehement reclamate de staff-ul „Stelei”, nu  îndeplinesc o cerinţă elementară, aceea  a premeditării. În amândouă împrejurările, mingea a fost şutată violent, de aproape, intenţia respingerii ori devierii fiind clar inexistentă. Cât priveşte nesemnalizarea ofsaidului milimetric la Cernat (de către tuşierul Bucsi): e foarte simplu să detectezi infracţiunea când aparatura tv trasează repetat linia ultimului apărător, şi cu mult mai greu s-o detectezi în fracţiunea de secundă a producerii. Un tuşier experimentat se cuvenea s-o facă; Bucsi a greşit într-un moment dificil, gălăţenii au marcat, dar de aici şi până la a sugera scenarii naţionaliste pe „Axa influenţei: Carei - Sf. Gheorghe” (cum titrează Gazeta sporturilor) e cale lungă! În fapt, „Oţelul” a re-lansat campionatul; un singur jucător cu destulă minte (Cernat) a umilit infatuatele gazde ce veniseră să culeagă victoria prestând alergătură oarbă şi-atât. Sigur, românii pot fi bănuiţi că şi-ar dori „Steaua” campioană, dar nu din considerente... anti-maghiare (de fapt, la „ASA” joacă un singur ungur, Sepsi, cât şi la CSMS Iaşi – Bole!) ci pentru că „Steaua” alcătuieşte osatura Naţionalei, cu ştiutele obligaţii în Campionatul European. Și când internaţionalii noştri sunt declaraţi repetenţi la meciul cu codaşa clasamentului (Rusescu notat cu 2, Papp şi Tamaş cu 4, Latovlevici cu 3), sigur că-ţi spui „în ţara orbilor, chiorul  e împărat”, filosofezi româneşte cu „asta e” şi n-ai altceva mai bun de făcut decât să ţii cu echipa care, de bine, de rău, a mai izbutit câte ceva în competiţiile internaţionale, faţă de ASA care n-a realizat mai nimic. Ceea ce nu  înseamnă că nu-i vom aplauda pe târg-mureşeni dacă vor lua campionatul „pe bune”! Este evident faptul că, în ultima vreme, „Steaua” s-a cufundat  adânc în mediocritate, pierzându-şi nu numai jucătorii vânduţi de Becali fără nici o remuşcare, ci, de fapt, şi pe cei rămaşi în lot, care au uitat şi ceea ce ştiau cândva. Oricum, nu arbitrul a fost marele vinovat. În marele meci de marţi, „Barça” - „P.S.G.”, brigada norvegiană a comis greşeli comparabile cu acelea de pe Arena Naţională – şi n-a pus nimeni arbitrajul la zid. Nu trageţi în pianist, face şi el ce poate!