Mircea Radu IACOBAN

Const. Niculescu, preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, a fost condamnat la 7 ani şi 8 luni de puşcărie. Motivul: a fraudat fonduri Phare: mai întâi 900.000, apoi 1.224.000 de euro – deci, peste două milioane, bani europeni, au fost deturnate la Piteşti, aşa că severitatea sentinţei poate fi considerată îndreptăţită. „Baronul” PSD Niculescu va trebui să returneze statului suma cu pricina, solidar cu alţi argeşeni care au semnat actele cu pricina. Nu-s avocatul lui Niculescu, nu l-am văzut în viaţa mea decât la televizor (când a leşinat la prima arestare) şi n-am de gând să-i iau apărarea, fiindcă niciodată nu m-am amestecat în chestiuni prezentate drept „condamnări politice”. Ceva-ceva este, totuşi, de discutat. Videanu, Udrea, Cocoş & comp. au sfeterisit şi ei milioane, băgând banii şi-n buzunarul propriu, şi-n cel al partidului. Niculescu ce a făcut? Cu fondurile „deturnate” a reparat două şcoli la Câmpulung Muscel, una la Curtea de Argeş, alta în satul Budeasa, şi a vrut să refacă podul din Căteasa, prăbuşit de-a binelea în râul Argeş prin 2014. Numai că fondurile Phare accesate aveau un codicil, trebuind să dreagă doar urmările inundaţiilor din 2005. Ori, s-a constatat că şcolile cu pricina, adevărat, ruinate şi fără perspectiva refacerii din fonduri locale, n-au prea fost afectate de inundaţii, după cum rezultă din documentele ISU. Podul, da, însă avea şi hibe mai vechi, aşa că apele nu l-ar fi afectat atât de grav dacă n-ar fi suferit şi avarii anteinundaţii.

Marea ilegalitate a fost descoperită de organele noastre de control şi, ca urmare, România va trebui să returneze către Phare 2.124.083 de euro. Sigur că, dacă tăceam, filosofi rămâneam, dar, nu-i aşa, o astfel de conduită nu poate fi nici acceptată, nici recomandată într-un stat de drept. Cât de rupţi or fi pantalonii noştri în fund, papionul e musai să-l arborăm impecabil! Ca să nu mai vorbim despre faptul că se scotea din joc un „baron” local – operaţiune ce avea să coste România peste două milioane de euro, dar, nu-i aşa, merită! Judecătorii vor să recupereze milioanele de la Niculescu – care n-a băgat un leuţ în buzunar, ci a reparat şcoli şi a dres poduri comunale... Nu ştiu cât de îngeraş se prezintă argeşeanul în rest, va fi având şi el niscaiva matrapazlâcuri mărunte la activ, dar temeiul major al acuzelor îl constituie pseudo-delapidarea. Căreia i s-ar putea spune şi deturnare (aparent) scuzabilă, câtă vreme cotizăm din greu la UE şi recuperăm cu ţârâita.

Oricum, chiar 8 ani de puşcărie? Nu cumva hoţii-hoţi se pricopsesc cu mai puţin? Soiul ăsta de înşelătorii „pozitive” l-am moştenit de la fosta orânduire. Eu însumi trebuie să mă auto-denunţ ca amestecat în câteva şi vreau să cred că funcţionează prescripţia, altfel mi s-ar putea reproşa (penal) că-s implicat în construirea prea puţin legală a Teatrului din Suceava, a Casei Scriitorilor din Iaşi şi am făcut insistent lobby pentru altă ilegalitate crasă: edificarea Memorialului Eminescu de la Ipoteşti. Aşa cum Niculescu a dat vina pe inundaţii, noi, la Suceava, pe vremea în care erau interzise orice construcţii social-culturale, ne-am aliat cu pompierii: a ieşit ceva fum (lumânare fumigenă adusă de la Televiziune), s-a stropit demonstrativ cu tulumbele, după care bătrâna Dom Polski a fost dată jos (inclusiv temelia!), iar întreprinderile sucevene au primit pricaz să-şi ia asupră-le câte un sector al şantierului, urmând ca, în hârtii, să se descurce cum or şti. Memorialul Eminescu de la Ipoteşti figurează, în acte, drept „bloc de locuinţe cu spaţii comerciale la parter pentru CAP Cucorăni”, iar Casa Scriitorilor din Iaşi, „atelier de ţesut covoare pentru cooperativa Mioriţa”.

Cutremurul din 1977 a fost, într-un fel, mană cerească pentru Iaşi: două cartiere mizere şi insalubre, Tg. Cucului şi zona Gării, care nu puteau fi nicicum demolate, au fost trecute în contul fenomenului seismic, deşi, spre deosebire de podul lui Niculescu, cutremurul le-a mai hrentuit, dar de tot nu le-a dărâmat. Pe vremea aceea, edilii se fereau de ochii şi urechile spionilor lui Ceauşescu. Niculescu n-a ştiut să se păzească de „serviciile” care i-au înregistrat convorbirile. Ciudat: ştiţi ce funcţie a avut Niculescu în Parlament? Chiar... Preşedintele Comisiei Parlamentare pentru exercitarea controlului asupra SIE!     Măi, să fie!